Paul
Verlaine
Art poétique
De la musique avant toute chose,
Et pour cela préfère l'Impair
Plus vague et plus soluble dans l'air,
Sans rien en lui qui pèse ou qui pose.
Il faut aussi que tu n'ailles point
Choisir tes mots sans quelque méprise :
Rien de plus cher que la chanson grise
Où l'Indécis au Précis se joint.
C'est des beaux yeux derrière des voiles,
C'est le grand jour tremblant de midi,
C'est, par un ciel d'automne attiédi,
Le bleu fouillis des claires étoiles !
Car nous voulons la Nuance encor,
Pas la Couleur, rien que la nuance !
Oh ! la nuance seule fiance
Le rêve au rêve et la flûte au cor !
Fuis du plus loin la Pointe assassine,
L'Esprit cruel et le Rire impur,
Qui font pleurer les yeux de l'Azur,
Et tout cet ail de basse cuisine !
Prends l'éloquence et tords-lui son cou !
Tu feras bien, en train d'énergie,
De rendre un peu la Rime assagie.
Si l'on n'y veille, elle ira jusqu'où ?
O qui dira les torts de la Rime ?
Quel enfant sourd ou quel nègre fou
Nous a forgé ce bijou d'un sou
Qui sonne creux et faux sous la lime ?
De la musique encore et toujours !
Que ton vers soit la chose envolée
Qu'on sent qui fuit d'une âme en allée
Vers d'autres cieux à d'autres amours.
Que ton vers soit la bonne aventure
Eparse au vent crispé du matin
Qui va fleurant la menthe et le thym...
Et tout le reste est littérature.
 |
| Verlaine (stînga), alături de Arthur Rimbaud |
Arta poetică*
Deci muzica întâi de toate.
Jertfește-i tot ce-i prea cuvânt,
tot ce-i prea trup și prea pământ,
Ce la iveală nu o scoate.
Ca un dispreț întredeschis
Alege-ți verbul drept ostatic,
Preferă versul fantomatic,
La fel de vag și de precis.
Sânt ochii dragi de sub voaluri,
E miezul zilei trepidant,
Nocturnul cer de adamant
Brumat al toamnei fără maluri.
Nuanța fă să prindă grai,
Nuanța numai, nu Culoarea.
Doar Ea cunună, nu splendoarea,
Și vis cu vis, și corn cu nai.
Alungă Poanta asasină,
Impurul Râs și Duhul crud
Ce fac să râdă cerul nud
Cu ceapa lor de veche cină.
Retorica o ia de gât
Și frânge-i gâtul Elocvenței!
Nu Rimei rob, ci rob Esenței,
Dă-i Rimei suflet cât de cât!
Deci muzică din nou și iar!
Ca-n versul tău să se arate
În depărtări imaculate
Alt cer, alt dor și alt altar.
Ca-n versul tău să prindă gură
Răsuflul vântului în zori,
Trezind puzderie de flori.
Tot restul e literatură.
*Traducere în limba română de Paul Mihnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu