Memento

De ziua limbii române (31 august)

În această zi, filozoful român Mihai Șora (care în luna noiembrie a acestui an va împlini 103 ani!) a scris textele de mai jos. Ca un modest omagiu adus limbii române și, în primul rînd, părinților dumisale, adică tocmai acelora care l-au învățat s-o folosească așa cum trebuie. 

Dumnezeu să-i dea sănătate și putere s-o folosească în continuare la fel ca și pînă acum! Doamne ajută!

„Dați-mi voie să vi-i prezint pe Tata, Mama și,

 alături de dumneaei, sora mea mai mică, Maria. 

Fotografia a fost făcută în august 1919” 

Mihai Șora

Melentie Șora

„Tatăl meu, Melentie Şora, român ortodox născut în anul 1889, în satul Feneriș din Bihor. Într-o zi, învățătorul satului i-a spus bunicului meu, Teodor: „Măi, Toadii, pruncu’ ista dă-l la școală!“. Iar bătrânul a ascultat sfatul învățătorului.

Tata a făcut liceul din Beiuș, singurul liceu în limba română din părțile acelea. A studiat teologia, dreptul și istoria la Budapesta, la Arad și la Cluj. A fost ales preot în satul Ianova din Banat, apoi la Izvin și, în cele din urmă, la Timișoara, unde a trăit până la sfârșitul vieții.

Într-un an, pe când Banatul nu era România, pe când scriitorii de limbă română erau hăituiți și persecutați, iar cărțile lor erau arse la ordin, Tata și-a îngropat toate cărțile în limba română: ca să le salveze. Pentru el și pentru alți români ca el, unirea cu țara a însemnat şI dezgroparea din adâncuri a limbii române, scoaterea ei la lumină.

Ori de câte ori vine vorba despre celebrarea limbii române, primul meu gând merge spre Tata și spre acei români care nu doar vorbeau această limbă în chip desăvârșit, nu doar o iubeau și o respectau ca pe o comoară, ci – cu toată ființa lor – umpleau acest cuvânt de conținut.”

Bonus track

„Mirarea care mă încearcă ori de câte ori constat productivitatea lexicală a ceea ce înseamnă – cu nuanțe mai sumbre ori mai vesele – „hoț“. Suntem bine înzestrați în această arie semantică (întocmai cum și eschimoșii au peste treizeci de cuvinte care indică zăpada).

Așadar:

„bandit“, „bojogar“, „borfaș“, „calpuzan“, „chesăgiu“, „ciupitor“, „cleptoman“, „coțcar“, „delapidator“, „escroc“, „farsor“, „furăcios“, „furător“, „găinar“, „hoțoman“, „impostor“, „infractor“, „înșelător“, „jefuitor“, „lotru“, „mafiot“, „mafler“, „manglitor“, „panglicar“, „papugiu“, „pasmarghiol“, „pârlea“, „pârlaci“, „pehlivan“, „pezevenghi“, „pișicher“, „plagiator“, „plastograf“, „potcaș“, „potlogar“, „prădalnic“, „prădaș“, „prădător“, „pungaș“, „robalău“, „sforar“, „spărgător“, „șalvir“, „șarlatan“, „șmecher“, „șnapan“, „șuler“, „șutitor“, „tâlhar“, „teșcar“.

Și, desigur, frumușelul „penal“.”

 Mihai Șora