„Am luat de peste tot, din isihasm, din indianistică, din
ortodoxie, din medicina tibetană, din meditaţie, tot felul de învăţături care
să mă ajute să-mi păstrez echilibrul. Din ele extrag ceea ce voi aţi putea numi
fericire. Însă eu nu-i spun aşa, prefer să-i spun muzică interioară. ”
„Soluţia mea e eclectică, nu e o pilulă. E un mix în care intră
rugăciunea, lectura, muzica…”
„Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o
simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui
un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te
invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui
Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui
Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti,
bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.”
„Aşa cum nu înţeleg moartea sau sensul vieţii. Nu am răspunsuri
la marile întrebări ale existenţei. Poate tocmai de aceea am preţuit mai mult
întrebările. Mai presus de teologi şi de artişti i-am socotit mereu pe filosofi.
Filosofia a fost secretul vieţii mele, inepuizabila mea pasiune, din care am
extras mustul care m-a dus mai departe.”
„Mintea şi inima trebuie antrenate tot timpul, echilibrul,
normalitatea trebuie recucerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă
veşnic.”
prof. dr. Aurel Romilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu