Haihui printre imagini (triste rău)

Binecunoscuta revista franceză de satiră „Charlie Hebdo” (da, da, aceeași care, în 2015, a trecut printr-o tragedie de proporții, atunci când 12 jurnaliști ai redacției au fost împușcați într-un atac terorist fără precedent, care a oripilat, pe bună dreptate, întreg mapamondul!) a găsit de cuviință să publice deunăzi, imediat după cîștigarea finalei de la Roland-Garros de către Simona Halep, pe prima pagină, un desen grețos, cu o vădită tentă rasistă la adresa sportivei noastre și a țării sale... 

Scrie „Charlie” pe desenul ei: „O româncă a cîștigat Roland-Garrosul. Fier vechi, fier vechi!”
Dumneavoastră, iubiților mei prieteni, chiar vă vine să „vă rîdeți” (sic!) de asta?
No comment.

Nu, n-am fost „Charlie Hebdo” acum 3 ani și nici nu mi-am pus drept avatar fotgrafia pe care zeci de mii de români și miloane de pămînteni s-au grăbit să și-o atașeze pe paginile lor de Facebook în semn de solidaritate. Din mai multe considerente. 

Nu că aș fi lipsit de simțul umorului sau că n-aș fi empatizat cu drama celor 12 jurnaliști asasinați în mod bestial de către niște scelerați. Dimpotrivă.
Accept orice formă de umor, dar nu bășcălia de joasă speță.
Accept umorul sănătos, suculent, inteligent, rafinat, inspirat, frizînd genialitatea. Umorul cu ștaif.
Nu scabrosul.
Nu abjectul.
Nu atacurile la persoană.
Nu miștourile răsuflate la adresa religiei, provenienței etnice ori opțiunilor sexuale ale celor luați în colimator.
Bref, nu deraierile grobiene, peștericole din peisajul jurnalismului de calitate.
Se pare că, prin pierderea unora dintre foarte talentații ei jurnaliiști, helas!, „Charlie Hebdo” este într-o cădere liberă spre o zonă a derizoriului și promiscuității.
Păcat!