miercuri, 30 noiembrie 2016

Sf. Apostol Andrei cel Întîi chemat, Ocrotitorul României. La mulţi ani!

Sfântul Andrei, Sântandrei, Moș Andrei, Andrei-de-iarnă, Indrea;

Ziua Lupului, Gădinețul șchiop - Ieşirea din Filipii de Toamnă
Sf. Andrei
(colecţia Picu Pătruţ)
Se zice că Sfântul a fost copil părăsit de mamă, pus într-o albiuţă şi aruncat pe apă. O femeie l-a găsit şi l-a luat. Copilul a crescut şi făcea pe paznicul în livadă. Tatăl vitreg a venit într-o noapte să vadă şi el ce mai e pe acolo. Băiatul, fără să ştie, l-a împuşcat. S-a dus la preot să se mărturisească. Preotul i-a spus că păcatul este atât de mare încât nu poate fi curăţat decât prin foc. Andrei îl omoară pe preot. Caută altul şi sfârşitul este acelaşi. Se duce la un călugăr. Acesta îl păcăleşte să intre într-o fântână. Închide fântâna cu un lacăt şi pune deasupra un bolovan foarte mare. Cheia de la lacăt o aruncă într-o apă. După o sută de ani, nişte pescari aduc călugărului (care, culmea, mai trăieşte) câţiva peşti. Într-unul din peşti călugărul găseşte cheia. Trimite pe cineva să deschidă fântâna. Andrei este, şi el, încă viu. Îi pun în spinare o pereche de desagi plini cu bolovani şi îl trimit să pască oi până când oile cele albe vor deveni negre şi cele negre albe. Andrei pleacă, având bolovanii în spate şi oile în faţă. Întâlneşte un hoţ care îi spune că a omorât oamenii din trei sate şi merge să-i omoare şi pe cei din alt sat. Andrei ridică ciomagul şi îi dă hoţului una în cap. În clipa aceea oile îşi schimbă culorile. Dumnezeu îl iertase.
În noaptea de Sfântul Andrei, cohortele de duhuri necurate se dezlănţuie. Strigoii şi strigoaicele, călărind limbile de meliţă, se bat la hotare. Oamenii se apără cu usturoi tăvălit în funingine, mănâncă mujdei. Se pare că strigoiul vine la fereastră şi te întreabă: ai mâncat usturoi? Tu trebuie să mănânci, dar să nu-i răspunzi. Dacă îi răspunzi, amuţeşti.
Strigoii se fac din copii proveniţi din mariaje între rude, din copii nebotezaţi, lepădaţi, născuţi între tufe, din copii care, la naştere, au avut o bucată de placentă pe cap. Şi un adult poate să devină strigoi dacă îl muşcă un ţânţar în ziua de Sfântul Gheorghe, dacă jură strâmb sau are a face cu Diavolul. Noaptea de Sfântul Andrei este foarte bună de vrăji. În multe locuri se zice că Ursitoarele vin să vorbească cu fetele despre ursitul lor. Sfântul Andrei este pus în relaţie cu lupii; el e protectorul oamenilor atacaţi de lupi. De casele unde Sfântul Andrei are ţinere nu se apropie lupul. În această zi nu se dă nimic de împrumut. Copiii taie ramuri de măr, păr, prun şi le pun la înflorit să le aibă la Sfântul Vasile, când sorcovesc. De Sântandrei se ţine ultimul dintre Filipii de Toamnă.
Andrei, fiul lui Iona din Galileea şi fratele lui Petru, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. După ce acesta îl botează pe Iisus în Iordan, Andrei îl urmează peste tot pe Mântuitor, fiind martorul minunilor pe care le săvârşeşte. Propovăduieşte credinţa lui Hristos în Balcani şi în ţinuturile Mării Negre. Sfârşeşte răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de „crucea Sfântului Andrei“. Irina NICOLAU ( „Ghidul sărbătorilor românești”, Humanitas, 1998)
Slăvitul Apostol Andrei, cel întîi chemat, s-a născut în cetatea ce se numește Vitsaida. Dumnezeiescul Andrei, defăimînd toată turburarea lumească, și-a ales să petreacă întru feciorie și n-a voit să se însoare. Ci auzind că Ioan, Înainte Mergătorului Domnului, umblă prin laturile de pre lîngă Iordan și propăvăduiește pocăința, s-a dus la dînsul și i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa întru mai multe înțelegeri. Apostolul Andrei cu tot sufletul a urmat lui Hristos, și mai întîi decît ceilalți apostoli a fost chemat la învățătura lui Hristos, și pentru asta s-a numit <întîiul chemat.>
Iar după ce a pătimit pentru noi Domnul, s-a răstignit, a murit, s-a îngropat și a înviat din mormînt cu puterea Dumnezeirii Sale, a adunat iarăși la Sine pre ucenicii și prietenii săi, s-a arătat în muntelele Galileii și le-a zis: „Mergeți, învățați toate neamurile”. Și au căzut în soarta apostolului Andrei neamuri pînă în partea Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile, și amîndouă părțile cele de pre lîngă Marea Euxinului (Marea Neagră), toate cîte se află între Tracia și între Macedonia, pînă la rîul cel mare, Istrul, care acum se numește Dunăre; toate neamurile acestea erau țarină pusă înaintea lui, întru care voia să semene sămînța cuvîntului, lui Dumnezeu. 
(Viețile Sfinților, III)
„Ca un văl plin de duh blând fiind mişcat, fericite, 
ai uscat mările cele viclene ale mulţimii zeilor cu dumnezeieştile curgeri; 
şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât.” 
(din Canonul Sfântului Apostol Andrei)
Prietenilor purtători de nume sfînt, cele mai bune urări, de ziua lor. 
La mulţi ani!


Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...