Lumea (virtuală) în care trăim (8)

Tagma „like”-uitorilor feisbucişti. Constat pe Feiszbuciumul ăsta un fapt, care în ultima vreme, tinde să devină angoasant, prin amploarea pe care a capătat-o: existența cohortelor de utilizatori, care dau „like”-uri cu nemiluita, anapoda, la postări („cugetări”, „texte”, fotografii, filmuleţe, clipuri muzicale, link-uri de tot felul etc.), dintre care foarte mai multe frizează inepţia… La fel de mulţi sînt şi aceia care se întrec în a face tot soiul de comentarii, care de care mai „docte”, la postări realmente serioase, dîndu-şi cu părerea asupra unor lucruri despre care habar n-au, încercînd, astfel, să se facă remarcați, să intre pe sub pielea sau să le cînte în strună celor care postează (multe dintre acestea, persoane onorabile, cu oarece notorietate)… Fără să-şi dea seama, ei cad astfel în capcane întinse de cei care postează chestii inteligente şi care apoi se distrează copios pe seama lipsei simţului ridicolului și pafarismului „like”-uitorilor şi comentatorilor de profesie (aflaţi în plin vid mental, mărturie stînd chiar propriile lor pagini)… Clona tagmei „like”-uitorilor tupeişti şi agresivi (mari colecţionari de „prieteni”), în creştere exponenţială, este infinit mai numeroasă şi mai pernicioasă pe FB, decît originalul ei din viaţa reală, atîta vreme cît, în lumea virtuală, majorotatea celor care o alcătuiesc îşi ascund fără probleme adevărata identitate, în spatele unui pseudonim sau al unei imagini, de regulă tembele… Bref, chestia asta îmi aminteşte de geniala replică a lui Petre Ţuţea care, întrebat fiind la un moment dat, cam ce titlu ar fi purtat teza dumisale de doctorat în filozofie, dacă ar fi fost s-o facă, a răspuns în stilu-i caracteristic, nepereche: „Aflatul în treabă ca metodă de lucru la români”. Adăugînd apoi că, din pricina vastităţii subiectului, a amînat-o sine die...