Lumea în care trăim (11)

În fond, cu ce se ocupă «cultura» dacă nu cu consacrarea anumitor idei? În timp ce «educaţia» nu face altceva decît să comunice aceste idei consacrate. Care, apoi, să fie schimbate din mers, ca o condiţie sine qua non a evoluţiei. Iată cum explica acest proces, aparent simplu, prin anii ‘70 ai secolului trecut, Edward de Bono (o autoritate de primă mână în domeniul gîndirii creative şi al predării gîndirii ca abilitate dobîndită) în lucrarea sa „Gîndirea laterală”: «Singura metodă de schimbare a ideilor este conflictul, care funcţionează în două feluri. Primul vizează confruntarea între idei opuse. Una dintre cele două idei va ajunge să o domine în practică pe cealaltă, care va fi suprimată dar nu schimbată. Al doilea are în vedere un conflict între noile informaţii obţinute şi vechea idee. Se presupune că, în urma acestui conflict, vechea idee se schimbă. Aceasta este calea ştiinţei, care caută întotdeauna să obţină noi informaţii pentru a discredita vechile idei şi a da naştere unora noi. E chiar mai mult decît calea ştiinţei, este calea cunoaşterii omeneşti în general.»”