luni, 14 noiembrie 2016

Haihui printre cuvinte


Şi, de ce nu, şi vîntul ştia să cînte. Cînta de fiecare dată, altfel: fie fără ecou, ca aer zburător, fie trecînd prin coroanele copacilor. Altfel în porumbişte decît pe terenul cultivat cu tutun, ori în lanul de grîu. Şi ploaia cînta cu totul altfel, căci nu era făcută din aer, ci din şnururi de sticlă. 
Herta Müller

Niciun comentariu:

MEMENTO

„Mi-e sete de aer…”   Am fost prins în romanţa deziluziei, înainte ca toate să devină iluzie. Jack Keroua c I onel T heodor F ernic. U n num...