„În ceea ce mă
priveşte, sunt un cohenian mediocru. Posed albumul Ten New Songs şi o antologie
Grand Collection de 16 piese, cele mai multe de pe albumele I'm Your Man (6) şi
New Skin For The Old Ceremony (4). Fireşte, am şi cele două romane ale sale
publicate de Editura Polirom (Joaca preferată şi Frumoşii învinşi). Chiar în
momentul în care scriu aceste rânduri ascult piesa A Thousand Kisses Deep şi
îmi dau seama că îmi place foarte mult fără a fi în stare să motivez de ce.
Linia melodică este simplă şi repetitivă până aproape de monotonie. Vocea
devitalizată, de bas obosit, a lui Cohen întăreşte impresia de monotonie, dar
sugerează şi o nuanţă de mister. Ea sună ca o incantaţie, ca un mesaj pentru
iniţiaţi, ca ceva ce trebuie înţeles dincolo de cântecul propriu-zis.
Versurile, fără a fi geniale, sunt peste nivelul textelor create pentru a
însoţi linii melodice, de aici poate sentimentul de profunzime, de esenţial pe
care îl oferă cîntecele lui Cohen. Una peste alta, muzica lui Cohen este o
combinaţie inimitabilă de oboseală şi mister, de virilitate melancolică (dacă
există aşa ceva) şi poezie, de monotonie a interpretării şi repetitivitate a
liniei melodice. (...) Traducerea lui Mircea Cărtărescu din lirica lui Leonard
Cohen este corectă şi ea reprezintă un eveniment în sine. Mircea Cărtărescu
este unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi, de aceea,
traducerea realizată de el nu poate trece neobservată. Trebuie spus însă că ea
nu produce o mare revelaţie privind calitatea poetului Leonard Cohen. Celor
familiarizaţi cu interpetarea dată de Cohen unor piese precum The Future sau
Everybody Knows li se va părea cu siguranţă ciudat să citească doar versurile,
şi încă în versiune românească. În absenţa muzicii şi a sonorităţilor limbii
engleze, aceste versuri sună straniu, chiar dacă Mircea Cărtărescu urmează pas
cu pas, conţinutul original: ,Toată lumea ştie că acu-i momentul/ Toată
lumea-aşteaptă semnul nevăzut,/ Toată lumea ştie că războiu-i gata,/ Toată
lumea ştie că cei buni au pierdut./ Toată lumea ştie că jocu-i trucat/ Săracu-i
sărac şi bogatu-i bogat,/ Ai o şansă la mie,/ Toată lumea ştie." (Toată
lumea ştie, p. 277)
Tudorel Urian
(„Paradoxul Cohen”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu