vineri, 4 noiembrie 2016

Lumea în care trăim (5)


Motto:
„E atît de ușor să faci un popor fericit! Îi iei totul și apoi îi dai jumătate înapoi.” (proverb rus)

S-a ajuns să se voteze în Parlament demisiile unor ipochimeni mucegăiți, sudați în scaune de care nu se mai pot fi dezlipiți, precum, bunăoară, șeful ASF, conuʼ Mișu Negrițoiu (care, culmea-culmilor, i-a tratat cu flit inclusiv pe cei care i-au votat demisia, neparticipînd la acea ședință!), de par egzamplu.  Dacă nu „vrea” mușchii lui să se dea demis, pur și simplu nu „vrea” și basta! Iar dacă se va întîmpla, totuși, să fie înlăturat, își va lua zborul cu fro sută de mii de euroi la teșcherea! C-așa-i la noi! Ce aşteptări să mai avem de la creaturile astea îmbuibate, multe dintre ele degenerate biologic sau smintite de bani prea mulți, corupte pînă în măduva oaselor lor putrede, pe care continuăm să le numim pompos „politicieni”, „edili”, administratori”, „președinți”, „miniștri”, „manageri” etc., pline de titluri academice și doctorate,  precum cîinii comunitari de purici, care după ce ne-au transformat țara într-un ghetou, ne extermină sistematic, de 26 de ani, prin tot felul de tertipuri şi maşinațiuni, care de care mai „subtile”, care de care mai abjecte? Să aibă onoare? Demnitate? Verticalitate? Morală? Prințipuri?

A cere unor cimpanzei să fie verticali, e ca şi cum ai pune arac unui copac secular crescut strîmb. Un copac bătrîn crescut strîmb, care pe deasupra mai e şi putred, îmi spunea bunică-miu, Dumnezeu să-l odihnească!, se mai poate îndrepta doar cu toporul. Cu alte cuvinte, răul se înlătură de la rădăcină. Pentru că ăştia trebuie dezrădăcinați - nu tăiați, că lăstăresc- fără milă, ca orice bălărie crescută anapoda. Hai, că se poate!

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...