Îmi place să scriu cu tot felul de obiecte desuete ori pe cale de dispariție (de la cărbuni de desen, creioane, pensule, tocuri cu peniţă, pene, pînă la bătrîna mea maşină de scris), pe care le iubesc necondiţionat, dacă pot spune aşa...
Scrisul cu astfel de obiecte e liniștitor... Mă (re)aduce la mine însumi...
Foşnetul peniţei stiloului pe hîrtia curată înseamnă, mai presus de orice, tihnă... Reculegere… Ești singur în faţa colii albe ca o oglindă. Eşti doar tu cu tine, te simți bine, deşi asta nu e deloc foarte simplu…
Apoi mai sînt parfumurile cernelurilor, colilor de scris, creioanelor, gumelor de şters...
O metafizică inefabilă, mai greu de înțeles, mai greu de pătruns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu