N-are decît să-mi fie necredincioasă.
Bătrînețea și fidelitatea
sapă riduri pe mutră, iar eu nu vreau, de pildă, să aibă mutra plină de riduri.
N-are decît să-mi fie necredincioasă, firește, nu chiar, n-are decît,
însă, totuși, n-are decît.
În schimb, e țesută cu totul din încîntare și arome.
Pe ea trebuie s-o inhalezi, nu s-o pipăi și s-o plesnești peste muie.
O dată am
încercat să număr toate sinuozitățile ei tainice și nu le-am putut număra - am
ajuns pînă la douăzeci și șapte și moleșeala m-a înnebunit atît de tare, încît
am băut Zubrowka și am renunțat la numărătoare.
Însă, desigur, mai frumoase îi sînt antebrațele.
Mai ales cînd le mișcă și rîde cu încîntare și spune: „Eh, Erofeev, bulangiu
păcătos ce ești!” O, diavoliță! Parcă poți să nu inhalezi o tipă ca asta?
Venedikt Erofeev
(„Moscova-Petușki)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu