marți, 9 august 2016

Hauhui printre cuvinte

N-are decît să-mi fie necredincioasă. 
Bătrînețea și fidelitatea sapă riduri pe mutră, iar eu nu vreau, de pildă, să aibă mutra plină de riduri. 
N-are decît să-mi fie necredincioasă, firește, nu chiar, n-are decît, însă, totuși, n-are decît. 
În schimb, e țesută cu totul din încîntare și arome. 
Pe ea trebuie s-o inhalezi, nu s-o pipăi și s-o plesnești peste muie. 
O dată am încercat să număr toate sinuozitățile ei tainice și nu le-am putut număra - am ajuns pînă la douăzeci și șapte și moleșeala m-a înnebunit atît de tare, încît am băut Zubrowka și am renunțat la numărătoare. 
Însă, desigur, mai frumoase îi sînt antebrațele. 
Mai ales cînd le mișcă și rîde cu încîntare și spune: „Eh, Erofeev, bulangiu păcătos ce ești!” O, diavoliță! Parcă poți să nu inhalezi o tipă ca asta? 

Venedikt Erofeev 
(„Moscova-Petușki)

Niciun comentariu:

Poemoteca

Atingerea zidului din legănarea timpului nu scapă nimeni deși nu este mortală la fel ca mâna care caută o altă mână copacii se clatină și ...