Nu o dată m-am întrebat ce
semnificaţie au, în general, numele de familie străine.
Evident că întrebarea
mi-am pus-o şi vizavi de cele ale unor mari scriitori ale căror cărți le am în
bibliotecă și pe care, de-a lungul anilor, le tot (re)citesc.
Tot scotocind, tot
cotrobăind, am aflat cam cum s-ar traduce cît mai pe româneşte cîteva dintre
ele, uimit fiind cît de obişnuite pot fi, unele, în timp ce altele, mai ales
ale orientalilor, cît de plastice sînt.
Aşa am aflat, bunăoară, că Gogol înseamnă
raţă sălbatică, Pasternak (Boris) – păstîrnac, Nabokov (Vladimir) – de pe margine, Tolstoi (Lev) – gras sau
mai corect, grăsan, Bulgakov (Mihail) – anevoios, Coelho (Paulo) – iepure, Calvino (Italo) – chel, Eco (Umberto) – ecou, Baudelaire (Charles) – sabie
scurtă, La Fontaine – fîntînă, Boileau – bea apă, Grass (Günther) – mînios, Böll (Heinrich)
– deal iar Kafka (Franz) – stăncuţă
(adică un fel de cioară) şi, în sfîrşit, Murakami
(Haruki) – dealul de sus, Mishima (Yukio) – trei insule şi Ishiguro
(Kazuo) – piatră neagră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu