* „Creativitatea ne inventează, ne desăvârșește și ne definește lumea. Ne explică și ne deconectează.” John Hegarty (partener fondator, „Bartle Bogle Hegarty”)
* „Fii dumneata însuți. Nu trăi cu teama că vecinul îți este sau nu superior. Dacă ai ceva de spus, spune așa cum poți – și va fi bine! Dacă n-ai nimic de spus, atunci taci – nici asta nu va fi rău. Nu căuta un limbaj nou, ci întrebuințează-l pe al dumitale, adică acela care-ți dă posibilitatea de a exprima exact ce ai de spus. Originalitatea se obține numai atunci când nu o cauți.” George Enescu
* „Generația
mea cuprinde doi prozatori excepționali, Ștefan Agopian și Mircea Cărtărescu,
și un singur romancier în adevăratul sens al cuvântului, Stelian Tănase.”
Gheorghe Crăciun
* Nu-mi
amintesc dacă eram Abel sau Cain
„...după moartea lui Abel, cei doi fraţi se
întâlnesc din nou, într-o atmosferă de respiraţie eshatologică, deşi episodul
se petrece în deşert, cândva la originile lumii. Cei doi se aşază, aprind
focul, în vreme ce soarele coboară şi stelele, încă nenumite, încep să
scânteieze pe cer: [La lumina flăcărilor Cain observă pe fruntea lui Abel
semnul lăsat de piatră şi, scăpând din mână pâinea pe care o ducea la gură, îl întrebă
dacă i-a fost iertată crima. Abel a răspuns: M-ai ucis tu sau te-am ucis eu?
Nu-mi mai amintesc: să stăm acum la fel ca înainte. Acum ştiu că m-ai iertat -
zice Cain - pentru că a uita înseamnă a ierta. Abel spuse încet: Aşa e. Cât timp
ţine remuşcarea ţine şi vina.” Borges (O parabolă)
* Mihail (Mișu) Paleologu (1848–1903), bunicul domnului Alexandru
(Alecu) Paleologu, director la „Timpul” în perioada în care Eminescu era
redactorul-șef al publicației (1883–1884),
povestea despre poet: „Eminescu venea elegant și purta foarte bine, cu dezinvoltură și
prestanță, fracul. Iată o prima negare a legendei conform căreia era tot timpul
neglijent și i se plimbau insecte pe guler. Ușor timid cu persoanele pe care nu
le cunoștea și mult mai îndrăzneț cu doamnele pe care le frecventa, cu care era
obișnuit și cărora își permitea să le spună și lucruri foarte decoltate, care
îi aduceau un mare succes. Nu era un încruntat, ci un om care știa să râdă și
să provoace râsul. Și nu era nici veșnic sărac; altfel cum ar fi putut să-i
trimită unei femei de care era îndrăgostit, birje încărcate cu violete de
Parma? Cheltuieli nesăbuite, de fapt... săbuite.”
* „Se spune că scrisul e o activitate solitară.
Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac
alte chestii, se sapă șanțuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă
așa se spune, nu înseamnă că e și adevărat.” Sorin Stoica
* „Mâncarea lor (a bucovinenilor – n.m.) este pe primul loc
mămăliga, nedespărţită de suflarea românească, pregătită din făină cumpărată în
Moldova. Ca udătură întrebuinţează mai ales lăptării de tot felul: brândă,
lapte dulce, acru, unt, smântână etc. Ca mâncare mai de lucs au balmoşul, un
fel de mămăligă pregătită în smântână, în loc de apă. Mai mănâncă apoi carne arareori
de vită, mai des de mascur sau cârlan; adesea ori taie păsări, cu deosebire
raţe şi gâşte, cari de altfel duc viaţa cea mai fericită în sânul apelor, ce le
întâlnesc în toate părţile. Hrana este prin urmare îndeobşte bună şi
întăritoare”. (Revista Politică, Anul II, nr. 11, Suceava, Octomvrie 1887).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu