Paul Ambroise Valéry*
(30 octombrie 1871 - 20 iulie 1945)
 |
| Un poem nu este terminat niciodată, doar abandonat... |
POEZIE PIERDUTĂ
M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă...
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.
(traducere de Ion Caraion)
ODĂ SECRETĂ
Cădere-augustă, dulce fine,
Uitare-a luptelor, extaz,
Când, după dans, în ierburi fine
Se lasă corpul de atlaz.
Nicicând asemeni vreo licoare
Ca aştrii-acestei veri ce bat
Pe-o frunte-n boabe de sudoare
Triumful nu şi l-a serbat!
Însă atins de-Amurgu-n facle
Acest corp, mare-n făptuiri,
Dansînd, strivindu-l pe Heracle,
E doar un vraf de trandafiri!
Dormi, paşi stelari să-ţi bea ecoul,
Biruitor încet desprins,
Căci Hidra una cu ecoul
Peste nemargini s-a întins...
(traducere de Ştefan Augustin Doinaş)
* Scriitor (poet, eseist, memorialist) francez, cunoscut drept o figură importantă a simbolismului poetic tîrziu. Originar din Sète, a studiat dreptul la Montpellier, înainte de a se stabili la Paris, unde a fost mentorat de Stéphane Mallarmé, devenind prieten cu mulți artiști marcanți ai vremii, printre care poetul André Gide a ocupat un loc aparte.
S-a născut în Sète, un oraș-port la Marea Mediterană, într-o familie corsicană / istriano-genoveză. A crescut în Montpellier unde a obținut o diplomă în drept.
În 1892 s-a mutat la Paris, unde a lucrat la Ministerul de Război și unde, ulterior, a devenit conferențiar și membru al Academiei Franceze.
Din 1894, a început să-și noteze zilnic ideile în caiete („Cahiers”). Aceste jurnale, publicate postum în 29 de volume, sînt considerate opera sa monumentală și fundamentală, care conține observații profunde despre arte, literatură, știință și politică dar și gînduri profunde despre propria sa existență.
Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai lumii, care prin arta sa a influențat decisiv generații de scriitori.
Opera (selectiv): La Jeune Parque (1917), Le Cimetière marin (1920), Charmes (1922), La Soirée avec Monsieur Teste (1896), Variété (eseistică, cinci volume, 1924–1944).
Valéry par lui-même
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu