Muzicoteca de dinamită

Fața nevăzută a capodoperelor

Ronald «Ronnie» Reid Rondell Jr. (1937 – 2025)[1] a fost un cascador, coordonator de cascadorii și actor american. El este nimeni altul decît bărbatul cuprins de „flăcări” din faimoasa fotografie de pe coperta capodoperei grupului Pink Floyd din 1975, albumul Wish You Were Here (Aș vrea să fii aici). Fotografia a fost realizată de celebrul studio de grafică «Hipgnosis»[2], ocazie cu care Rondell a fost „incendiat” de 15 ori (!) în timpul şedinţei foto şi surprins în timp ce strîngea mîna unui alt cascador, Danny Rogers.

Cascadoria a fost reală, nu CGI[3], Rondell fiind cel care a acceptat să i se dea foc pentru fotografia albumului. Astfel de stunt-uri[4] implicau o pregătire minuțioasă şi un echipament de protecție special, atîta vreme cît cascadoria a fost una extrem de periculoasă. Rondell a purtat un costum ignifug sub costumul office. Capul i-a fost protejat de o glugă, peste care era o pusă o perucă, pentru ca totul să pară cît mai „firesc”. Totuși, în timpul ședinței foto, o adiere a îndreptat flăcările spre fața lui Rondell, care care s-a ales, din fericire, doar cu mustața pîrlită! Pe corp a fost uns cu un gel ignifug de protecție. Fotografia finală a fost „inversată” (flipuită, în limbaj foto, adică răsucită) pentru a obține un efect vizual optim, cum, de asemenea, au fost schimbate și locurile celor doi protagoniști.

Conceptual, fotografia sugerează tema absenței și a alienării, o dominantă a albumului, generată de faptul că unul dintre membrii fondatori ai Pink Floyd, vocalistul, chitaristul și compozitorul Syd Barrett (cu o sănătate mintală precară datorată, în bună măsură, abuzului de stupefiante, căruia, tacit, îi este dedicat), părăsise formația (după primele două albume de studio), lipsa lui fiind profund resimțită de membrii grupului. Ideea centrală a acestui LP de concepție a fost aceea a transmiterii mesajului că oamenii își maschează adesea sentimentele reale, de teamă să nu fie răniți, dezamăgiți, „arși”, metaforic spus. Un alt simbol prezent în fotografie este acel «handshake» (strîngere de mînă), care în condiții normale este un gest simplu, obișnuit, formal, semn al politeții și familiarității, dar care aici capătă dimensiuni și înțelesuri noi, golit fiind de conținutul lui originar, atîta vreme cît unul dintre cei doi actanți este, literalmente, eliminat prin combustie! 

Această temă a «falsei prezențe» (care nu lasă urme), este întregită și de restul elementelor (foto)grafice ale albumului, realizate de același studio: «vînzătorul fără chip» (faceless salesman) din deșert (din fotografia de pe coperta a II-a), care vinde nimănui un disc (un semn de pierdere a identității, a esenței),

 

nudul feminin dintr-o livadă (dumbrava Norfolk), ale cărui forme sînt evidențiate doar de un voal, înotătorul care nu lasă nici o urmă la intrarea în apă (splash-less diver), toate aceste detalii grafice împreună cu cele deja amintite, subliniind ideea «prezenței fără urme», a gesturilor fără consecințe și a disimulării. 

Și, nu în ultimul rînd, plicul exterior în care s-a vîndut ediția princeps a albumului, opac, din folie neagră de plastic (black shrink-wrap), care a contribuit decisiv la ascunderea imaginii albumului, a relevat, o dată în plus, ideea absenței, pe el aplicîndu-se doar un simplu timbru autocolant (sticker) pe care a fost imprimat un alt element grafic, și el simbol al albumului: logo-ul său, întruchipînd două mîini robotice care se strîng. Fotografiile s-au făcut la «Warner Bros. Studios» (sau cum sînt îndeobște ele cunoscute, «The Burbank Studios» din California), dar și în alte locații precum deșertul Yuma (Arizona), Mono Lake (California), o livadă din Norfolk (Virginia) etc.

Foto: © Hipgnosis / Aubrey Powell

În 2020, percuționistul Nick Mason, a descris acest al nouălea album de studio al grupului, ca fiind unul dintre cele mai dificile realizate de Pink Floyd în întreaga lui carieră. În ciuda acestui fapt, albumul a cunoscut un uriaș succes de public și comercial, atingînd rapid prima poziție în topurile din Marea Britanie și SUA. La sfîrșitul anului 2024, se estima că vînzările depășiseră cifra de 20 milioane de cópii la nivel mondial.

Considerat a fi una dintre pietrele de temelie ale rockului progresiv, albumul este reeditat anul acesta într-o formă extinsă, care dezvăluie lucruri mai puțin cunoscute din etapa elaborării materialului muzical, grupul marcînd, astfel, împlinirea a 50 de ani de la lansare (întîmplată pe 12 septembrie 1975 în Marea Britanie și a doua zi în Statele Unite, cu înregistrări desfășurate între ianuarie și iulie 1975, la celebrele studiouri Abbey Road din Londra), printr-o ediție aniversară ce va apărea pe 12 decembrie 2025. Box set-ul cuprinde șase piese complet necunoscute pînă acum, sesiuni de înregistrări rare din studio și concerte remasterizate (precum ar fi live-ul din 1975 de la Los Angeles, care include interpretări ale unor piese ca Raving and Drooling, You’ve Got to Be Crazy, Time (Timp), Money (Bani) și o variantă a piesei Echoes (Ecouri), de peste 20 de minute (!), avîndu-l ca producător pe Steven Wilson. De altfel, piesele Raving and Drooling (Delirînd și salivînd) și You’ve Got to Be Crazy (Tre’ să fii nebun) nu au fost lansate oficial sub aceste titulaturi în epocă, ele fiind doar numele de lucru date pieselor care au fost rebotezate ulterior Sheep (Oaie) și Dogs (Cîini) și care au fost incluse pe albumul Animals din 1977.

NOTE

1. Rondell Jr. a avut o carieră îndelungată la Hollywood, timp în care a lucrat la multe filme și seriale cunoscute. A co-fondat (în 1970) asociația de cascadori «Stunts Unlimited», care reprezintă un punct de referință în industria genului. A murit în august 2025, la vîrsta de 88 de ani, prilej cu care, despre viața și prodigioasa sa carieră, au scris publicații de prestigiu, precum «Rolling Stone» și «Hollywood Reporter».

2. Hipgnosis (1968-1983, http://www.hipgnosiscovers.com/) a fost un grup de design britanic specializat în crearea coperților unor albume aparținînd muzicienilor și trupelor rock, celebrități (care nu mai au nevoie de nici o prezentare), printre care pot fi amintite: Pink Floyd, T. Rex, The Pretty Things, UFO, 10cc, Bad Company, Led Zeppelin, AC/DC, Scorpions, Yes, Genesis, Peter Gabriel , Def Leppard, Black Sabbath, Wishbone Ash, UFO, The Nice, Paul McCartney & Wings, Alan Parsons Project, Electric Light Orchestra, Rainbow, Styx, Al Stewart ș.a. Grupul a fost înființat în 1968 de studenții (pe atunci, la London School of Film Technique și The Royal College of Art) Storm Thorgerson (1944-2013) și Aubrey „Po” Powell (n. 1946, a.k.a. Po). Din anul 1974, „creierele” Hipgnosis au devenit... trei, cînd celor deja pomeniți li s-a alăturat și Peter Christopherson (1955-2010). Grupul s-a dizolvat în 1983. Thorgerson a continuat să lucreze în domeniul designului de albume iar Aubrey Powell s-a reorientat către videoproducții, notabile rămînînd cele realizate pentru legendarul grup britanic The Who.

3. CGI – Computer Generated Imagery, imagini generate cu ajutorul computerului. Este un termen tehnic din cinematografie, care se referă la efectele vizuale create digital pe computere (grafică 3D, animații sau efecte speciale precum incendii, explozii, accidente cu automobile, calamități naturale etc.). Așadar, omul nostru chiar a fost aprins, folosindu-se un fluid inflamabil și apoi fotografiat, deci neapelîndu-se la efecte create digital și adăugate ulterior.

4. stunt – cascadorie

N.B. O variantă mai puťin cunoscută a splendidei piese Pink Floyd, „Wish You Were Here” (apărută pe disc, pentru prima oară, abia în 2012, Reissue Project), l-a avut invitat pe celebrul violonist francez de jazz manouche, Stéphane Grappelli...