Nu pot citi niciodată toate cărțile pe care le vreau. Nu pot fi niciodată toți oamenii pe care îi vreau și să trăiesc toate viețile pe care mi le doresc. Nu mă pot antrena niciodată în toate abilitățile dorite. Și ce vreau? Vreau să trăiesc și să simt toate nuanțele, tonurile și variațiile experienței mentale și fizice posibile în viața mea. Și sînt îngrozitor de limitată.
Orice lucru în viaţă e subiect de scris, dacă ai îndrăzneala să o faci şi imaginaţie să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala de sine.
Sylvia Plath*
Oglinda
Sînt de argint și exactă. Nu am prejudecăți.
Orice văd înghit imediat
Așa cum e, ne-ncețoșat de dragoste sau repulsie.
Nu sînt crudă, ci doar adevărată –
Ochiul unui mic zeu, în patru colțuri.
Aproape tot timpul mă gîndesc la zidul opus.
Este roz cu picățele. L-am privit atît de mult
Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pîlpîie.
Acum sînt un lac. O femeie se apleacă spre mine.
Cerîndu-mi să-i spun cine e cu adevărat.
Apoi se întoarce spre acei mincinoși : lumînările sau luna.
Și văd spatele și i-l reflectă cu credință.
Mă răsplătește cu lacrimi si cu agitarea mîinilor.
Sînt importantă pentru ea. Ea vine și pleacă.
În fiecare dimineață fața ei înlocuiește întunericul.
În mine a înecat o față tînără și din mine se ridică o femeie bătrînă
Înspre ea, zi după zi, ca un pește hidos.
Metafore
Sînt o enigmă din nouă silabe
Un elefant, o casă zdravănă,
Un pepene hoinărind pe doi lujeri,
Fruct roșu, sidefiu, zvelți căpriori!
Pîine care-a dospit peste măsură.
Bănuții-s noi-nouți în pungă.
M-am înfruptat dintr-o grămadă de mere necoapte
Și m-am suit în trenul din care nimeni nu coboară.
Din volumul „Ariel și alte poeme”, editura „Univers”, colecția „Orfeu”, București, 1980
(traducere din limba engleză de de Vasile Nicolescu)
![]() |
| Sylvia Plath și Ted Hughes |


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu