Eveniment

Joi, 17 noiembrie, ora 17.00, în sala „Marea Unire” a Palatului Culturii din Ploiești va avea loc lansarea volumului «Ultima trăncăneală» purtînd semnătura binecunoscutului scriitor ploieștean Ioan Groșescu, apărut anul acesta, în excelente condiții grafice, la editura «Charmides» din Bistrița, volum dedicat memoriei scriitorului Mircea Iorgulescu, de care pe autor l-a legat o statornică prietenie, de-o viață.

Invitatul special al lui Ioan Groșescu și, implicit, al Bibliotecii „Nicolae Iorga”, este reputatul critic și istoric literar Alexandru Cistelecan, acela care, de altfel, semnează și prefața volumului.

Alexandru Cistelecan (n. 2.XII.1951) este absolvent al Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (secția româno-italiană) și doctor în filologie. Este unanim recunoscut drept unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari contemporani, totodată fiind acreditat drept unul dintre cei mai avizați și rafinați critici de poezie din țară. A deținut rubrici permanente de critică de poezie în revistele „Familia” și „Vatra”. În prezent, colaborează cu studii și cronici literare în revistele „Cuvîntul”, „Luceafărul” și „Poezia”. A fost profesor de literatură română contemporană la universitățile din Brașov și Târgu-Mureș.
Este, printre altele, autor al volumelor „Poezie și livresc” (Cartea Românească, București, 1987); „Celălalt Pillat” (editura Fundației Culturale Române, București, 2000); „Top ten” (Dacia, Cluj, 2000); „Mircea Ivănescu. Micromonografie” (editura Aula, Brașov, 2003), „Diacritice” (editura Curtea Veche, București, 2007), „Zece femei” (editura Cartier, 2015). Este autorul mai multor articole din Dicționarul Scriitorilor Români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și al unor traduceri din limba italiană.

Scriitorul Ioan Groșescu (n. 5.VIII.1941) este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București. A fost, de-a lungul timpului, redactor al mai multor publicații și co-fondator al hebdomadarului „Ploieștii”, primul ziar privat al Prahovei. Este autor al unor volume de versuri („Cuvintele ca banii”,1997; „Refugiu”, 2000), al unor studii monografice („Ion Grigore – destinul unui dascăl”, 2007; „Cimitirele Ploieștiului”, 2004 și „Mahalalele Ploieștilor”, 2016), al volumului de istorie literară „Casa îngerului” (1999) și al romanului cu caracter autobiografic, „Trecutul continuu” (2010). Este membru fondator și secretar al Societății Culturale „Memorial Nichita Stănescu”, poziție din care s-a implicat nemijlocit în recuperarea casei natale a poetului și la transformarea acesteia în casă memorială, precum și la ridicarea, în Ploiești, bustului monumental al poetului.

***

„«Ultima trăncăneală» (un titlu care ar fi fost pe placul lui Mircea Iorgulescu, cu toate că problemele discutate numai frivole nu sînt) e o astfel de culegere de mailuri schimbate cîțiva ani la rînd de cei doi prieteni – Ioan Groșescu și Mircea Iorgulescu, legați de o prietenie veche și de la prima vedere, reactivată după ani de aerisire. Necum frivolă însă, cu toate că amîndoi corespondenții se străduiesc să respecte spiritul „ploieștean” (care se trage din Caragiale tot pe atît pe cît Caragiale însuși se trăgea din el) și s-o dea mereu pe glumă și pe ironie, cartea de față e una din cele mai dramatice cărți apărute la noi (de la ultimii la primii ani). E o carte nu doar de suferință, ci una care contaminează cu suferință (din păcate eu nu știu un cuvînt potrivit pentru o astfel de iradianță, dar sigur medicii au un termen potrivit).”

„Dincolo de filmul unei agonii și de zbaterile din zilele ei, dialogul acesta e și filmul unei prietenii plină de devoțiune. Afecțiunea e reciprocă, dar profitînd de faptul că bolile sale (duce și el un sac plin) sînt mai suportabile, Ioan Groșescu își asumă un rol patern: sfaturi, îndemnuri, încurajări, consolări, tot ce poate fi găsit în arsenalul unei prietenii sînt puse spontan în act. Și peste toate, compasiunea. E o carte exemplară de suferință; dar și de prietenie exemplară.”

Al. Cistelecan

(„O carte care contaminează cu suferință”)