vineri, 11 noiembrie 2022

Creme, văpseluri, sulimanuri…

„Becali ăsta e un primitiv, nu este un om,
e un cretin profund,
cum poţi să faci politică cu un om ca ăsta?”

Neagu Djuvara

De par egzamplu, pour la bonne bouche:

„Dacă stau bine şi mă gândesc, mult mai bine ne reprezintă Mioriţa decât o simplă frunză care ne-a costat şi foarte mulţi bani (…) Este reprezentativ pentru neamul nostru oaia. Din strămoşi ne tragem ca fiind oieri, ciobani, păstori (…). Dacă eu sunt turist străin, mă atrage oaia prin har şi prin duh.”
Gigi Becali

N. B. Cuvîntul care ar trebui (numai) să zidească. De foarte multe ori, cuvintele pe care cu un termen generic le numim tăioase (care sînt un rău necesar) folosite (nu neapărat chirurgical) cu măsură şi gingăşie fac nespus de bine… 
Chiar mult mai bine decît cele boante ori zaharisite.
Un cuvînt tăios folosit cu abilitate şi mai ales cu har, nu lezează...
Un cuvînt tăios e aidoma unui bisturiu în mîna unui chirurg de mare clasă... Tămăduieşte.
Bref, cuvintele sînt nişte ustensile redutabile. Ele devin „arme de ucidere în masă”, greu sau imposibil de controlat, doar atunci cînd încap pe mîinile unor troglodiți, precum cel de mai sus.
Exemplele sînt cu duiumul și la tot pasul. E suficient să-i ascultăm pe unii dintre grangurii zilei, pe „vedetele” pretutindenare ori să-i citim pe mulți dintre cei ce se încăpăținează să-și spună jurnalişti…

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...