Dedic fotomontajul de mai sus dragului meu prieten și fost coleg de liceu, Valentin Domițian (https://www.facebook.com/domitianv), pe care am început prin a-l admira și am sfîrșit prin a-l invidia, cu toată sinceritatea din dotare, încă din fragedă pruncie (însă fără a-l pizmui vreodată), de cîtă matematică poate să știe (n-am găsit altă rimă!). Pe bune, Vali, nu glumesc deloc! Și asta pentru că admirația mea a rămas intactă și la locul ei (matematica nefiind niciodată punctul meu forte), nesmintită, în ciuda unor inerente vicisitudini, pînă în ziua de azi, la 45 de ani de cînd amîndoi, cu o tristețe juvenilă dar pe măsură de sinceră, ne-am despărțit de băncile dragului nostru liceu!
Ave!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu