Istoria se repetă

Masacrul de la Katyn reprezintă una dintre cele mai odioase crime staliniste ale istoriei recente a omenirii, dar dimensiunea adevărată a acestei atrocități a rămas relativ puțin cunoscută până la prăbușirea URSS. Între 15.000 și 25.000 de ofițeri, militari și polițiști polonezi, luați prizonieri de Armata Roșie, în urma invadării Poloniei, în septembrie 1939, au fost împușcați din ordinul lui Stalin și înmormântați în gropi comune, în primăvara anului 1940.

Una dintre gropile comune din care au fost scoase și identificate corpurile
neînsuflețite ale victimelor masacrului de Katyn.

Uniunea Sovietică a negat vehement această crimă, susținând că prizonierii au fost executați de forțele celui de-Al Treilea Reich, după invazia din 1941. Masacrul de la Katyn este o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, care a condus, printre altele, la împărțirea Poloniei între Germania și URSS.

Pactul de Neagresiune dintre Germania și URSS a fost semnat la 23 august 1939, la Kremlin,
în prezența lui I. V. Stalin, de ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop
(1893-1946; la procesul de la Nürnberg a fost acuzat, condamnat la moarte și executat pentru
 crime de război și crime împotriva umanității)
și de omologul său sovietic, Veaceslav Mihailovici Molotov (1890-1986).
Această încîrdășire abjectă a rămas cunoscută în istorie sub denumirea
 „Pactul Ribbentrop-Molotov” sau „Pactul Stalin-Hitler”.
Articolul 3 al pactului stipula: „Referitor la Europa de sud-est, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia.
Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste regiuni”.
 Pentru România, acest pact a avut ca urmare
pierderea Basarbiei și a părții de nord a Bucovinei, care au intrat în componența URSS.

Trupele germane au ocupat regiunea Smolensk după invadarea Uniunii Sovietice, în iunie 1941, însă Joseph Goebbels, ministrul Propagandei Publice din timpul regimului nazist, a decis să păstreze secretă descoperirea masacrului de la Katyn. Abia în aprilie 1943, naziștii au făcut publice informațiile despre aceste crime. Dezvăluirile naziștilor au fost contestate vehement de sovietici, care au acuzat trupele germane de comiterea masacrului.

În schimb, guvernul polonez a cerut o investigație a Crucii Roșii Internaționale. În primăvara și vara anului 1943, experți criminaliști germani, polonezi și de alte naționalități au cercetat cadavrele exhumate la Katyn și au ajuns la concluzia că masacrul a fost comis în primăvara anului 1940.
Guvernul comunist polonez, instaurat după război, nu a avut nici un interes să afle adevărul despre executarea ofițerilor săi. Informații despre masacrul de la Starobelsk-Harkov au fost dezvăluite la începutul anilor ’70, în urma publicării documentelor secrete britanice, iar atrocitățile de la Ostashkov-Mednoe au rămas necunoscute până la sfârșitul anilor ’80.
Și dacă istoria are tendința să se repete, n-ar fi deloc rău ca piticul scelerat de la Kremlin și toată clica lui de ambuscați mintal să dea socoteală lumii și să se „bucure” de același tratament final pe care l-au avut Ribbentrop & co. la procesul de la Nürnberg...