Raftul cărților

 Defazarea sufletească și alte eseuri

„Scrisul care nu provoacă ecouri recurente în mintea cititorului e inutil.” Sorin Lavric

„(...) Miza lui Sorin Lavric este de a se mișca pe tărîmul intuițiilor, pentru a evita abstracțiunile docte din cărțile de filozofie, pline de teorii discursive, dar lipsite de intuiție și sentiment.

Vasile Spiridon

(„Filosoful liric”)

„Cultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui gând.”

Gabriel Liiceanu

„Epoca fantasmelor*

Cu toate că mi-am jurat că mă voi stăpîni și că voi încerca să scriu ca un om normal, îmi dau seama că nu mă pot abține. Presimt că, oricît m-aș strădui să-mi ascund adevăratele intenții, nu voi reuși. Ceva în tonul meu, sau poate în cadența pripită a vorbelor, mă va trăda, îmi va da de gol furia și îmi va dezvălui pofta răzbunării, și atunci prefer să mărturisesc de pe acum: urăsc doctrinele și detest abstracțiunile. Ele mi-au mîncat viața și mi-au năruit sănătatea psihică. Dar, mai presus de orice, detest timpul pe care l-am pierdut în strădania de a le pricepe. Dacă aș face socoteala orelor pe care le-am petrecut jonglînd cu argumente și cu nuanțe teoretice, aș constata înspăimîntat că jumătate de viață mi-am irosit-o cu fandoseli docte, cu fumuri explicative și cu ambiții privind lămurirea semenilor. Iar dacă astăzi am ajuns să fiu grav bolnav este pentru că am avut odată naivitatea de a crede că pe oameni îi poți convinge prin elocvență, adică prin înșiruirea îngrijită a unor cuvinte care, așternute pe hîrtie în manieră estetică, pot smulge admirația cuiva, de pildă, a celor înzestrați cu destulă inteligență. Acum însă știu: inteligența nu are legătură cu cuvintele, iar pe semeni nu îi convingi cu ajutorul teoriilor, ci prin intermediul emoțiilor, iar emoțiile sunt oricum altcumva, dar nu teoretice, și asta fiindcă teoriile reprezită doar excrescența discursivă, cel mai adesea inutilă și plicticoasă, a unor intuiții care, pentru a exista, nu au nevoie de nici o doctrină și de nici o învățătură sublimă cu care să trebuiască să-ți intoxici sufletul.”

Sorin Lavric**

* În volumul „Defazarea sufletească și alte eseuri” (ed. Ideea Europeană, București, 2020, p. 33-34)

** Născut pe 27 noiembrie 1967 la Turnu Severin, Sorin Lavric este doctor în filozofie, profesor (la Universitatea București și UNATC), scriitor și traducător.

A colaborat la periodice precum „Luceafărul”, „Idei în dialog”, „Cuvântul”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Acolada” iar la „România literară” este redactor și titlarul rubricii „Cronica ideilor”.

Este autorul volumelor „Cartea de Crăciun” (Humanitas, 1997), „Ontologia lui Noica. O exegeză” (Humanitas, 2005), „Noica și Mișcarea Legionară” (Humanitas, 2007) și „10 eseuri” (Humanitas, 2007), „Glasuri din bolgie” (Ideea Europeană, 2018), „Decoct de femeie” (Ideea Europeană, 2018). Cea mai recentă apariție editorială, purtînd semnătura sa, este volumul „Defazarea sufletească și alte eseuri” (Ideea Europeană, 2020). A semnat studii introductive la volumele „Devenirea întru ființă” (Humanitas, 1999) și „Povestiri despre om” (Humanitas, 2011) de Constantin Noica. A tradus (împreună cu Bogdan Mincă): „Martin Heidegger. Parmenide” (Humanitas, 2001); „Martin Heidegger. Problemele fundamentale ale fenomenologiei” (Humanitas, 2006).