 |
Întotdeauna, bibliotecile, anticariatele și
buticurile de antichități
(lăsînd de-o parte muzeele și altele asemenea, că
astea-s altă mîncare de pește!)
au reprezentat (pentru mine, cel puțin)
adevăratele oaze de liniște și siguranță.
Unde timpul se scurge altfel, pentru
că ascultă de alte legi decît în alte locuri...
Cum este, bunăoară, și această
liliputană „discărie” (nu știu dacă în DEX există cuvîntul, e o scorneală a
mea, o traducere extrem de liberă după disquaire, hehehe!),
„L'Occase de
l'Oncle Tom”, din Strasbourg,
unde mi-am petrecut ore-n șir, zile de-a rîndul,
cotrobăind printre viniluri, cd-uri, dvd-uri, casete audio/video
și tot felul
de vechituri de-a pururi... noi!
Adică după muzicile tinereților mele, cu care
am crescut...
E o nebunie, am avut senzația, la un moment dat, că vagabondez
printre propriile-mi amintiri!
 |
2 comentarii:
Păi, da, obsesie comună!
O fi de bine cînd oamenii se aseamănă și prin obsesii?
Trimiteți un comentariu