„Tot eficace e și bîrfa care se face
sub drapelul respectului față de cel pe care îl faci albie de porci. Cu cît
respectul e mai mare, cu atît bîrfa e mai deșănțată. Crește stima, crește și
bîrfa. Odată ce ești înnobilat cu sentimentul respectului, ai și avantajul
că-ți dispare orice complex de vinovăție. Căci odată ce respecți pînă în
adîncul sufletului un om, odată ce-l stimezi, se mai poate numi asta bîrfă?
(...)
Amintirile comune dau și ele o
mînă de ajutor celor dornici să-și blameze contemporanii. Nostalgia trecutului,
regretele tîrzii reușesc să pună pe picioare delațiunea retroactivă. Calitățile
prezente sînt anulate de vechi și îngrozitoare abateri. (...)
Și apoi să nu uităm bîrfa
ambiguă, incertă, care se naște din «confuzie». Victima este pusă la zidul
incertitudinii. Nimic nu e clar. A furat o pereche de mănuși, i s-a furat o
pereche de mănuși, și-a părăsit nevasta, a fost părăsit de nevastă...
Bîrfitorul inteligent știe să
sugereze că starea de ambiguitate este numai vina individului. Adevărul i se
pare lipsit de importanță, îl scoate neconcludent, derbedeul tot derbedeu
rămîne.
Vin după aceea, metodici și
răbdători ca niște lăcuste, bîrfitorii care urăsc bîrfa. Sînt obligați însă să
bîrfească, din pricina înaltelor lor principii morale. (...) Dar n-are
niciodată răbdarea să ajungă să spună omului în față. Și atunci, strangulat de
morală, se simte obligat să-l facă de două parale în fața primului om pe care
îl întîlnește.”
Teodor Mazilu
(„Crește bîrfa, crește stima”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu