Cuvîntul care ar trebui (numai) să zidească. De foarte multe ori, cuvintele tăioase (care sînt un rău necesar)
folosite (nu neapărat „chirurgical”) cu măsură şi gingăşie, fac nespus de bine.
O spun din proprie experienţă. Chiar mai bine decît cele boante ori zaharisite.
Un
cuvînt tăios folosit cu abilitate şi mai ales cu har, nu lezează... Un cuvînt
tăios e aidoma unui bisturiu în
mîna unui chirurg de clasă... Tămăduieşte. Bref, cuvintele sînt nişte ustensile redutabile. Ele devin arme ucigătoare, greu sau imposibil de
controlat, doar atunci cînd intră pe „mîinile” cui nu se pricepe să le
folosească. Pentru conformitate, hai să-i ascultăm pe unii dintre grangurii zilei (politicieni, „vedete”, analiști și alți „iști”) şi-o să ne crucim. Sau să-i citim/ascultăm
pe mulți dintre cei ce-și spun jurnalişti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEMOTECA
LUCIAN BLAGA (9. V. 1895–6 .V. 1961) Poetul, alături de Dorli, fiica sa Nu-mi presimți? Nu-mi presimți tu nebunia când auzi cum murmură vi...

-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...
-
Rendez-vous picto-poetic Nu cred să fi citit vreun alt volum* de poezie în care să abunde numele atîtor artiști. Drept pentru care, l-am și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu