Cuvîntul care ar trebui (numai) să zidească. De foarte multe ori, cuvintele tăioase (care sînt un rău necesar)
folosite (nu neapărat „chirurgical”) cu măsură şi gingăşie, fac nespus de bine.
O spun din proprie experienţă. Chiar mai bine decît cele boante ori zaharisite.
Un
cuvînt tăios folosit cu abilitate şi mai ales cu har, nu lezează... Un cuvînt
tăios e aidoma unui bisturiu în
mîna unui chirurg de clasă... Tămăduieşte. Bref, cuvintele sînt nişte ustensile redutabile. Ele devin arme ucigătoare, greu sau imposibil de
controlat, doar atunci cînd intră pe „mîinile” cui nu se pricepe să le
folosească. Pentru conformitate, hai să-i ascultăm pe unii dintre grangurii zilei (politicieni, „vedete”, analiști și alți „iști”) şi-o să ne crucim. Sau să-i citim/ascultăm
pe mulți dintre cei ce-și spun jurnalişti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu