POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. Expunere (de multe ori
confuză) scrisă sau orală, fără miez, a unor fapte sau a unor idei, într-un mod
excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile, lipsită de concizie; vorbărie
goală; vorbă lungă (prolixă), frazeologie, flecărie, peltea. – Variantă: polologhíe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu