luni, 2 ianuarie 2017

Un an negru: 2016


Decît să trăieşti murind,
 Mai bine să mori trăind!*

Vino, moarte, vino! 
Sven Hassel




Devenim brusc trişti la aflarea veştii morţii cuiva. Dar cînd acel cineva a (mai) reprezentat ceva pentru planeta Pămînt, lucrurile se complică exponenţial. Fie că este vorba despre un muzician, un sportiv, un actor, un şef de stat, un savant, un artist, un scriitor etc., pentru fiecare dintre noi, respectivele personaje – într-un număr mai mare sau mai mic, după caz – însemnînd, realmente, ceva, dispariţia lor fizică ne lasă în suflet goluri insubstituibile. Sigur, vom spune, rămîn creaţiile sau faptele lor, materializate sub diferite forme, unele, puţine, depăşind genialitatea, altele doar genialoide, multe dintre ele foarte apropiate de condiţia noastră de oameni obişnuiţi, laolaltă însă, indiferent de greutatea lor specifică, influenţîndu-ne, într-un fel sau altul, cu sau fără voia noastră, existenţa. Devenirea. Da, rămîn toate acestea dar fără fiinţele care le-au generat şi care, prin existenţa lor generică, ni le-au ţinut „calde” în atenţie/memorie/suflet/inimi, fără „producătorii” lor, aşadar, majoritatea acestor lucruri/lucrări intră, inexorabil, în conurile de umbră ale uitării. În desuetudine. De unde mai vin cînd şi cînd, chemate de evenimente independente de voinţa noastră, de cele mai multe ori întîmplător. De regulă, atunci cînd se împlineşte nu ştiu cîtă vreme de cînd, unul sau altul dintre idolii copilăriei/adolescenţei/maturităţii/senectuţii noastre au plecat, fiecare, pe steaua lui. Amintindu-ne, o dată în plus, cît de efemeri sîntem sau, mai rău, că sfîrşitul ne este foarte aproape.
Dar ce s-a întîmplat în 2016, din acest punct de vedere, a întrecut orice măsură.
Sigur, cele două imagini de mai sus şi articolele ale căror linkuri le-am ales dintr-o multitudine, sînt departe de a fi exhaustive. Ele reprezintă doar o parte dintre consemnările acestor triste întîmplări. Restul este, deja, pe cale de a deveni istorie...

* ţîpuritură



Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...