„Nimărui din voi să nu-i abată cumva prin minte c-ar fi un geniu. Căci, copiii mei, Pămîntul nostru e mai sărac în genii, decît Universul în stele fixe şi mai lesne se naşte în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decît pe Pămînt un geniu. Homer şi Shakespeare, Rafael, geniile în arte se nasc o dată la 3, 4 mii de ani, Newton şi Galilei, Kant ori Darwin geniile în ştiinţă, o dată la o mie de ani încît nu ştiu zău dacă de la Adam pînă la Papa Leon IX au existat de toţi o duzină. Încolo, suntem cu toţi nişte mizerabili cărora aceşti regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generaţii înainte. Dacă avem talent, adică cîteva centigrame de creieri mai mult decît suma communis – î[l] putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; dacă nu muncim, rămînem asemenea confraţilor noştri dobitoacele.”
Eminescu
(Manuscrisul 2255)
p.s. Mi-am permis să-i spun, mai devreme, unui prieten (care bine scria că nu e suficient să declari că-ţi place Eminescu şi că mai ales trebuie să citeşti ce-a scris), că pentru a citi ce a scris Eminescu, unora, puţini, extrem de puţini (Dumitru Panaitescu-Perpessicius, Constantin Noica, Dimitrie Vatamaniuc, Petru Creţia, Liviu Călin, sînt numele care-mi vin acum în cap ) nu le-a ajuns o viaţă. Nouă, ăstorlalţi, care doar ne place poetul, cum zice dumnealui, cred ne-ar trebui cîteva vieţi. Dacă poezia lui se mai citeşte cît de cît (creaţia lui poetică fiind, de altfel, doar vîrful aisbergului numit Eminescu, dar ce vîrf!), restul operei sale e cvasi-necunoscut. Apoi, pe Eminescu, dacă tot îl citim, mai trebuie să-l şi înţelegem, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale. Pentru că, altfel, riscăm să ne apuce, hodoronc-tronc, amocul şi să spunem/scriem prostii: atît despre om, cît şi despre operă, cum au făcut şi fac unii. Şi asta pentru că, vorba maestrului Arghezi, Eminescu, pentru foarte mulţi dintre românii care-l plac (dar mai cu seamă pentru aceia care nu-l au la lingurică), e foarte dificil de tradus în româneşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu