miercuri, 2 iulie 2014

Haihui printre cuvinte (28)


Prietenii...


De la stînga: Ion „Nino” Stratan, Bogdan-Lucian Stoicescu și Constantin „Cici” Moraru
(fotografie pusă la dispoziție de Cici căruia îi mulțumesc încă o dată și pe această cale) 

Ei(prietenii - n.m.) sînt pentru mine aproape totul. Stau şi tremur ca o frunză cînd aştept să vină un prieten, mă întristez ca o mătrăgună cînd întîrzie, mă usuc şi cad ca o frunză după ramură cînd nu vin, mă îngălbenesc cînd îmi spun la telefon că au uitat să vină şi înfloresc atunci cînd îi văd.”*
Ion Stratan

* Aceste rînduri fac parte din textul-colaj „Interviu cu final deschis”, care a fost alcătuit dintr-o serie de fragmente extrase din convorbirile avute cu Ion Stratan între 1998-2004 şi publicate de-a lungul anilor în „Repere” (supliment cultural al săptămînalului Ploieştii) şi revistele „Axioma” (literatură, arte, ştiinţe, religie) şi „Atelier 21” (revistă de literatură şi arte vizuale). Textul, în forma sa definitivă, a fost publicat în Almanahul Atelier 21 pe anul 2005. Am revăzut împreună cu Nino toate dactilogramele convorbirilor noastre, selecţia şi modoficările fiind operate de comun acord. Tot atunci i-am propus poetului proiectul unui volum purtînd titlul Convorbiri la lumina gîndului (despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte închipuiri), idee îmbrăţişată de el fără rezerve, cu entuziasm chiar şi o bucurie nedisimulată. În februarie-martie 2005, cînd pregăteam pentru tipar acest text (din nefericire ultimul pe care aveam să-l mai lucrez cu Nino), n-aveam de unde şti că Ursitoarele îi hărăziseră deja un cu totul alt destin. De altfel, volumul Convorbiri la lumina gîndului (despre fragilitatea vieţii, iubire, prietenie şi alte închipuiri) avea să apară, graţie sprijinului acordat de către editura „Libertas” (prin gentilețea dragului nostru prieten Mihai Vasile, directorul acesteia) din Ploieşti, în primăvara anului 2006, în chiar ziua în care se împlineau şase luni de la tragica dispariţie a poetului. 
Bogdan-Lucian Stoicescu

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...