Raftul cărților

Caragiale

„Capacitatea de a-l pricepe pe Caragiale dă măsura

 puterii de înțelegere a intelectualului român.”

Camil Petrescu

(1927)

Morală şi educaţie*

«Aşadar, să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acum dospit cumsecade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu jungheturea frântă; încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sânu-i pe cine să-i poată comanda; încă nu ştie de cine să asculte, fiindcă nu are deocamdată încredere în nimeni... Fript cu lapte, suflă şi-n brânză. N-a ajuns să cumpănească bine ceea ce ar fi în stare să poată cu ceea ce i se pune împotrivă, şi astfel, încă nu înţelege că în mâna lui ar sta să-şi îndrepteze soarta şi să dispună apoi pe de-a-ntregul de ea – păcum e drept şi păcum are să şi fie odată. În fine, nu are încă destulă îndrăzneală să-şi răfuiască socotelile cu „binevoitorii lui epitropi”. Dar, cu vremea, trebuie să vină şi asta; trebuie să vină şi înţelegerea fără de care nu poate fi o naţiune sigură de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei.»

* în I.L. Caragiale, Opere, 4, Publicistică, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965, p. 496)

Frații radicali și D. Dim. Sturdza*

«Într-o țară ca a noastră, unde cînd afirmi ceva, nu ți se cer dovezi, unde spiritul public nu are nici un element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe tărîmul științei de stat, reaua credință este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputațiuni. Ca să treci de cel mai curat, n-ai decît să ponegrești cu ori fără drept pe alții; ca să te crează lumea om cinstit și e treabă, n-ai decît să ocărăști și să osîndești în vileag purtarea altora, chiar dacă dînșii au o bună purtare și mai ales în cazul acesta. Dacă vrei să înșeli lumea, a zis un filozof, înșeal-o gros, că subțire nu ți se prinde. E mult numai pînă să-ți faci o reputație frumoasă, și în urmă poți fără grijă să săvîrșești însuți tu păcatele de care osîndeai odată pe alții mai buni nevinovați.»

* În „Opere”, ediție îngrijită de Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, București, „Editura Cultura Națională”, 7 volume, 1930–1942, cu numeroase planșe afară din text; cele două fragmente de mai sus fac parte din volumul V, care reunește articolele politice și cronicile dramatice.

„Dar noi nu, noi, stăm ca blegii în cafenele și în berării.
Și la baluri mascate.
Și la carnavaluri.
Și lăsăm pe toți atârni-pisicii să-și facă de cap și sub diferite pretexte.
Țară de hoți și de bagabonți!“
Constantin Băltărețu*

* Lache Ștefan în «De ce trag Clopotele, Mitică?», 

un film scris și regizat de Lucian Pintilie, 

după mai multe scrieri ale lui I. L. Caragiale,

 cea mai importantă fiind piesa „Dʼale carnavalului”.

 Filmul a fost interzis de regimul ceaușist

 la 19 iunie 1981, premiera lui avînd loc abia în 1990.