Poemoteca

 

CERCUL

Dacă ating pereții – se aprind.

Cu sîngele, cu sensul fericită...

Există o statuie-a mea și-a ta

cu inima neîmpietrită.

Dar ce pustii și aplecate-n ele,

din lemn subțire-s lucrurile-n casă

și-atîrnă ruptă în dimensiuni

lumina, străvezie plasă...

Cine a fost ʼnaintea mea a plîns...

Îmi curge aer umed pe bărbie,

parcă-s o fată din vecini, fugind

de-acasă fără cununie.

Și m-ai închis în cîteva cuvinte

de dragoste și nimenea nu știe

că nu pot să respir ascunsă

și singură în bucurie.

(pp.71–72)

TIMP ÎNDRĂGOSTIT

Adolescent cu oasele-n formare,

cu fața-n lucruri răspîndită.

Îmi cade umbra ta pe trup

îmbrățișare despletită.

O, arcul buzelor s-a rupt

nervurile cum să-i adun.

Și nările îmi ard cînd trec

mirosuri albe de tutun.

Inul țesut în bluză a-nflorit.

Secunde nasc concentric hore.

Cu brațele în aer stau

să mîngîi chipu-acestor ore.

(pp.75–76)

* Poeme din volumul de debut, «Ceremonie de iarnă», 

apărut în 1965 la Editura pentru Literatură din București .

N.B. „Dacă n-aș fi fost scriitoare, nu aș fi avut șansa să-i cunosc pe cei doi iubiți ai vieții mele (în ordine cronologică, românul Nichita Stănescu și suedezul de origine belgiană René Coeckelberghs – n.m. B.-L.S.). Cum bine spune prietena mea, Ileana Mălăncioiu, care a fost iubita lui Eugen Jebeleanu: «Am avut noroc să nu ne pierdem timpul cu alți bărbați, numai cu bărbați extraordinari».”

(Gabriela Melinescu despre relația sa cu Nichita Stănescu)

Gabriela Melinescu și Nichita Stănescu s-au cunoscut în 1964, la cenaclul literar organizat de scriitorul Eugen Barbu la Casa Scriitorilor. Nichita avea 31 de ani și era căsătorit cu cea de-a doua sa soție, scriitoarea Doina Ciurea. Gabriela avea 22 de ani, era studentă la Facultatea de Filologie din București și o poetă extrem de talentată, aflată la început de drum. Povestea lor de iubire a durat pînă în 1975, cînd Gabriela Melinescu avea să se stabilească definitiv în Suedia, unde trăiește și acum...

Verso foto: Nichita + Gabriela în curtea cu pavajul gri

1966 - vara apariției Primele elegii

(Este vorba despre volumul lui Nichita 11 elegii. În formă integrală, elegiile

 vor apărea peste un an, în antologia Alfa - n.m. B.-L.S)

„Aș remarca, în primul rînd, caracterul foarte direct al confesiunii, spontaneitatea și sinceritatea absolută, dezarmantă aș zice, cu care poeta își comunică sentimentele cele mai intime. (...) E o poezie inundată de lumină în versurile Gabrielei Melinescu, o poezie a setei frenetice de viață, a francheței și generozității, un patetism al afirmării impetuoase, romantice (...). Deocamdată o singură dimensiune umană e afirmată în toată plenitudinea: cea erotică.” (G. Dimisianu)

Carte de vizită

Născută în 16 august 1942, în București. 

Este poetă, prozatoare, traducătoare.

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București.
A lucrat ca redactor la revistele Femeia și Luceafărul.
1965. Debutează editorial cu volumul Ceremonie de iarnă, apărut la Editura pentru Literatură din București.
1972. Primește premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezie Jurământul de sărăcie, castitate și supunere.
1975. Se stabilește în Suedia, unde publică cinci volume de poezie și nouă volume de proză.
1991 și 2003. Academia Suedeză îi acordă Premiul de Nio pentru romanele Omul pasăre și Acasă printre străini.
1997. I se acordă premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Regina străzii.
2001. Academia Română îi acordă Premiul Nichita Stănescu pentru poezie.
2002. Primește premiul Albert Bonniers pentru opera omnia.
2005. Academia Suedeză îi decernează premiul pentru promovarea literaturii suedeze în străinătate.
2005. Primește Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române pentru opera omnia.
În toți acești ani, ea va ține un jurnal care va fi tradus în limba română sub titlul Jurnal suedez, care va fi tipărit în cinci volume la editura Polirom.