Poemoteca

Rudyard Kipling în locuința sa, circa 1895.
(Sursa: Universal Images Group via Getty)

Dacă

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

În jurul tău, şi spun că-i vina ta;

De crezi în tine, chiar când omenirea

Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;

S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;

Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

Să nu răspunzi la ură tot cu ură,

Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;

De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;

De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul

Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;

De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită

De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;

Când munca vieţii tale, năruită,

Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată

Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,

Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,

Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;

De poţi sili nerv, inimă şi vână

Să te slujească după ce-au apus,

Şi piept să ţii când nu mai e stăpână

Decât Voinţa, ce le strigă «Sus!»

De poţi rămâne tu în marea gloată;

Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;

Duşman, om drag, răni să nu te poată;

De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

De poţi prin clipa cea neiertătoare

Să treci şi s-o încerci gonind mereu,

Al tău va fi Pământul ăsta mare,

Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

Joseph Rudyard Kipling

(1865–1936)

(traducere din limba engleză de Dan Duţescu)