Memento

Regina Maria a României
(Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, 1875-1938),
alături de soțul său, Regele Ferdinand I
(Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, 1865-1927)

„Când am luat moştenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanţilor naţiunii că voi fi un bun român; cred că m-am ţinut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită a fost răsplata; şi astăzi pot spune, cu fruntea senină: faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul meu, am conştiinţa curată.”*

Regele Ferdinand

(24 august 1865 – 20 iulie 1927)

„Nu e un bărbat strălucit, nici nu debordează de energie, dar mai presus de toate e un om de onoare și are simțul datoriei.” 

„[Ferdinand] era de o sfială chinuitoare și râdea mai mult ca de obicei, pentru a o ascunde. Lucru ciudat, tocmai această nemaipomenită timiditate mă atrăgea; era într-însul ceva atât de tineresc, îl simțeai plin de o așa stăpânită lăcomie de viață și poate și de o oarecare slăbiciune. Parcă îți venea să-i netezești calea, să-l faci să se simtă în largul lui; deștepta în tine o duioșie de mamă și te cuprindea dorința să-i vii în ajutor.”**

Regina Maria

*din volumul „Coroana Română”, Editura Curtea Veche, 2008.
** „Jurnal de război. 1916–1917”, I, Humanitas, 2014