Implicit, mi-am pus întrebarea și vizavi de cele ale unor mari scriitori ale căror cărți, de-a lungul anilor, le-am citit.
Tot scotocind, am aflat cam cum s-ar traduce, cît mai aproape de limba română, cîteva dintre ele, uimit fiind de cît de comune pot fi, unele, în timp ce altele, mai ales cele orientale, mustesc de metafore.
Aşa am aflat, bunăoară, că, în rusă, Gogol înseamnă „raţă sălbatică”, Pasternak (Boris) – „păstîrnac”, Nabokov (Vladimir) – „de pe margine”, Tolstoi (Lev) – „gras” sau mai bine spus, „grăsan”, Bulgakov (Mihail) – „anevoios”, în portugeză Coelho (Paulo) – „iepure”, în italiană, Calvino (Italo) – „chel”, Eco (Umberto) – „ecou”, în franceză, Baudelaire (Charles) – „sabie scurtă”, La Fontaine – „fîntînă”, Boileau – „bea apă”, Botton (Alain de) – „buton”, în germană, Grass (Günther) – „mînios”, Böll (Heinrich) – „deal” iar Kafka (Franz) – stăncuţă (o pasăre din familia corvidelor) şi, în sfîrşit, în japoneză, Murakami (Haruki) – „dealul de sus”, Mishima (Yukio) – „trei insule” şi Ishiguro (Kazuo) – „piatră neagră”.
Operațiunea de „decriptare” continuă...
Viață de vînzare*
„N-am nevoie de funeralii, nici de mormânt. Doar un singur lucru: mi-am dorit întotdeauna să am o pisică siameză; în același timp, mi s-a părut prea mare bătaia de cap, așa că, până la urmă, nu mi-am luat. V-aș fi recunoscător dacă, după moartea mea, ați crește o pisică siameză în locul meu. Și aș vrea, așa cum mi-am imaginat eu întotdeauna, să-i dați lapte, dar nu într-o farfurioară obișnuită, ci într-o lopată mare. O lăsați să lipăie o înghițitură-două și pe urmă o pocniți cu lopata peste bot, ca să-i șiroiască laptele pe față. Țin foarte mult la acest aspect, așa că vă rog să aveți grijă mare.”
Yukio Mishima**
* editura Humanitas, 2018
** Născut în 1925 într-o veche familie de samurai, prozatorul, poetul și dramaturgul japonez (pe numele său real, Kimitake Hiraoka), nominalizat de trei ori la Nobelul pentru literatură, în ciuda fulminantei sale cariere literare, a fost preocupat obsesiv întreaga sa viață de codul onoarei samurailor. Autorul unei prodigioase opere s-a sinucis ritualic, făcîndu-și seppuku, în noiembrie 1970, imediat după ce și-a încheiat ultima carte, „Îngerul decăzut”.
** Născut în 1925 într-o veche familie de samurai, prozatorul, poetul și dramaturgul japonez (pe numele său real, Kimitake Hiraoka), nominalizat de trei ori la Nobelul pentru literatură, în ciuda fulminantei sale cariere literare, a fost preocupat obsesiv întreaga sa viață de codul onoarei samurailor. Autorul unei prodigioase opere s-a sinucis ritualic, făcîndu-și seppuku, în noiembrie 1970, imediat după ce și-a încheiat ultima carte, „Îngerul decăzut”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu