Daniela Caurea
(7 iulie 1951 - 4 martie 1977)
Pace ninsă
Dar amintirea cine să mi-o ia,
Să mi-o culce sub mareea cleioasă și grea,
Sub drumul lovit de grele sandale,
De pecețile umbrei și inimii tale?
O manta de miere cu chenar de lut,
De-a cărei lumină lupii își ascut
Gheara puturoasă și deja învinsă
De-atîta pace și sclipire ninsă?
Cine să mi-o prindă, dacă eu n-o prind,
Dacă nu-i ajung legănatul grind
Deși ard în juru-i ca o maică deltă
Și-o îmbii cu daruri pe o coamă zveltă?
Cine să mi-o-ngroape cu lopeți livide,
Cînd Ea intră-n mare și se sinucide?
(din volumul „Văzduhul de cuvinte”, ed. Eminescu, 1979)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu