Bibliophilia (vechi cărți călătoare)

«Liber Sancti Jacobi» sau «Cartea Sfîntului Iacob» este o culegere de texte reunite în manuscrisul numit și «Codex Calixtinus», de o valoare inestimabilă, care a fost conservat și păstrat în catedrala din Santiago de Compostela (reședința comunității autonome Galicia, din nord-vestul Spaniei), pînă cînd a fost furat de aici în 2011. A fost regăsit, în mod miraculos, un an mai tîrziu, într-un garaj din preajma localității, unde fusese dosit de un fost angajat al catedralei.

Manuscrisul (datat în jurul anului 1140, precum indică data ultimului miracol descris), este o compilație a unui set de texte anterioare (liturgice, istorice și hagiografice), readactarea lor succesivă întinzîndu-se pe aproape trei secole. Codexul, dedicat Sfîntului Iacob cel Mare, se deschide cu scrisoarea Papei Calixt al II-lea (de unde și numele), document care ocupă primele două pagini (față și verso) în care acesta relatează cum au fost strînse mai multe mărturii despre binefacerile și minunile Sfântului Iacob, în urma călătoriilor acestuia „prin ținuturile și provinciile «barbare» timp de 14 ani”.

Supranumită și «Ghidul Pelerinului», lucrarea descrie și principalele căi de acces care se presupune că ar conduce la mormîntul Sfîntului Iacob cel Mare.

Acest așa-zis „Ghid”, care nu este altceva decît ultima carte (capitol) componentă a Codexului, a fost publicat integral în limba latină, pentru prima dată, în 1882, de către părintele Fidel Fita, membru titular al Academiei Regale din Madrid, cu sprijinul profesorului Julien Vinson, specialist în limbi orientale. De altfel, denumirea de „ghid” atribuită îndeobște acestei lucrări, nici nu apare în manuscris, ea fiindu-i dată abia în 1938, cînd ultima sa carte, din totalul de cinci, a fost tradusă în limba franceză de Jeanne Vielliard. În integralitatea ei, lucrarea a fost tradusă în limba franceză în anul 2003, de către Bernard Giquel.