Poemoteca

Creangă de merișor

Ţi-s anii mici, surîsul tău ezită
Între copilă și femeie:
Sub rotunzimea pielei, netezită,
Adolescenţa ta se-ncheie.

Timidă mîna, degetele tandre,
Pupilele – adînci și mate:
Dar părul scurt miroase a micsandre
Și-n gît un porumbel se zbate.

Genunchii – zgîriaţi, juliţi de joacă,

Iar glesna – rece și subţire;
Și glasul ţi-a-nvăţat de ieri să tacă,
Și ochii să nu se mai mire.

Arbust cuminte, anii-n palme ţine-ţi

Și-n vîntul dragostei să-i fluturi:
Apropie-ţi de mine buze vineţi
Și gura așteptînd săruturi.

(„Arte & Meserie”, ed. Cartea Românească, 1979)

Domnului Bogdan Stoicescu,
omagiul afectuos
 (dar și invidia autorului
că posedă o ediție princeps)
Romulus Vulpescu
Ploiești, 19 septembrie 2003

N.B. Avea să fie ultima mea întîlnire cu maestrul,
care acceptase bucuros ideea unui rendez-vous
 cu cititorii săi de aici, de la Ploiești,
într-o mierie zi de toamnă...