„Duminica asta, damă
bună, mi-a dat semn din vreme să mă uit bine la ea, că alta poate n-am să mai
găsesc. Să tot fi fost 11 și ceva dimineața, cînd Iosif Sava puse la radio un
Dinu Lipatti într-un Scarlatti. Îl văzui pe domnul Caragiale-père întrînd în
casa domnului Delavrancea și rugînd-o pe fetița de la pian să-i înceapă ziua cu
un „Scărlătescu al dumitale!” Așa-i zicea domnul Caragiale lui Scarlatti –
Scărlătescu. Parolă sublimă, bună de pus pe limbă și pe cerul gurii, ca să-ți
aducă aminte de diminețile duminicale, cînd, absolvit de pian,
sorbeai cafeaua cu lapte, așteptînd ca domnul tată să-și țină promisiunea și să
te ducă la un matineu cu Stan și Bran.”
Radu Cosașu
(„O viețuire cu Stan și
Bran”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu