miercuri, 6 noiembrie 2019

Paraponu’ zilii


În Parlamentul Romanelei, s-au votat, în acești 30 de ani de democrație originală (scuzat fie-mi clișeul!), printre multe altele și demisiile unor ipochimeni mucegăiți, sudați de niște scaune de care nu se mai pot dezlipi. Inclusiv de cel de prim-ministru... Nu dau nume, că-s prea multe și mi-e silă să le pronunț. Și-apoi, le știe toată lumea... Dacă nu „vrea” (sic!) mușchii lui să se dea demis, pur și simplu nu „vrea” și cu asta, basta! Iar dacă se va întîmpla, totuși, să fie înlăturat, își va lua zborul în altă parte, la mai mare (ca să folosesc o expresie din barbut),  adică la coroclinci mai mulți! (vezi, totuși, cazul Grindeanu, că-i mai recent și mai de notorietate)... C-așa-i la noi! Ce aşteptări să mai avem de la creaturile astea îmbuibate, multe dintre ele degenerate biologic sau smintite de bani prea mulți, corupte pînă în măduva oaselor lor putrede, pe care continuăm să le numim pompos „politicieni”, „edili”, administratori”, „președinți”, „miniștri”, „antreprenori” etc., pline de titluri academice și doctorate, precum cîinii comunitari de păduchi, care după ce ne-au transformat țara într-un ghetou, ne extermină sistematic, de 30 de ani, prin tot felul de tertipuri şi maşinațiuni, care de care mai „subtile”, care de care mai abjecte? Să aibă onoare? Demnitate? Verticalitate? Morală? Prințipuri?
A cere unor cimpanzei să fie verticali, e ca şi cum ai încerca să pui un arac unui copac crescut strîmb. Un copac bătrîn crescut strîmb, care pe deasupra mai e şi putred, îmi spunea bunică-miu, Dumnezeu să-l odihnească!, se mai poate îndrepta doar cu toporul. Cu alte cuvinte, răul se înlătură de la rădăcină. Pentru că ăştia trebuie dezrădăcinați – nu tăiați, că lăstăresc – fără milă, ca orice bălărie crescută anapoda. 

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...