„68”

„Prietenia nu poate rămîne deplină și desăvîrșită

 decît între cei desăvîrșiți și cu aceleași virtuți,

 pe care aceeași voință și aceleași țeluri de viață nu-i lasă niciodată...”

Sf. Ioan Casian

„Prea greu de a găsi un adevărat prieten;

 găsindu-l, păstrează-l ca pe ochii din capu-ţi, 

căci pierzîndu-l, pierzi o lume întreagă. ”

Cilibi Moise

Un foarte drag inimii mele prieten (de-o viață), împlinește șaizeci și opt de ani.
O viață!, vor exclama admirativ unii...
Vîrsta deplinei maturități, ar considera-o alții, folosind o sintagmă ușor tocită de prea multă folosire...
A doua tinerețe, ar mustăci ăi mai optimiști...
Prima bătrînețe, ar zîmbi amărui, în colțul buzelor, ăi mai sceptici...
Sigur, îmbătrînim și, de multe ori, lucrul acesta ni se pare a fi, printre multe, multe altele, la fel de puțin plăcut și groaznic de plictisitor...
Da, dar pe de altă parte, așa cum ar spune George Bernard Shaw, îmbătrînitul ăsta al nostru este singurul mod prin care putem avea o viață cît mai lungă!...
Am scris cu ceva timp în urmă aceste rînduri pentru prietenul meu... Le (re)așez aici, acum, cu infinitezimale modificări (exclusiv de formă), constatînd faptul că nu și-au pierdut absolut nimic din rostul și prospețimea lor...
Pentru că habar n-am cînd și cum au trecut acești ani...
Dar oare chiar au trecut? Dacă stau bine și mă gîndesc, cred că nici n-au trecut, pentru că nu timpul e acela care trece, ci însăși viața noastră... Da, dar ce frumos trece ea, viața asta a noastră, cu bunele și relele ei, cînd inima ți-e locuită de oameni nepereche...
Încă o dată, din inimă, la mulți ani, Mihai Vasile!
Te îmbrățișez cu drag și dragoste frățească!
Doamne ajută!