duminică, 24 noiembrie 2019

EVENIMENT

Ploieșteni de ieri... și de azi
Motto: 
Cum să descrii un oraș?

Graham Greene

Miercuri, 27 noiembrie, ora 12.00, în sala „Nichita Stănescu” a bibliotecii județene „Nicolae Iorga” din Ploieși, în prezența celor 12 autori, va avea loc lansarea celui de-al treilea volum (Ploieșteni de ieri... și de azi) aparținînd unui ciclu, care a debutat în anul 2016, la inițiativa unui inimos și entuziast grup alcătuit din foști elevi ai Colegiului Național „I. L. Caragiale” din Ploiești (sau, mai pe scurt, „Bastilia”, cum îndeobște s-a făcut cunoscută de-a lungul celor 155 de ani de existență – împliniți chiar anul acesta – prestigioasa instituție de învățămînt ploieșteană, în rîndurile generațiior de elevi care i-au devenit absolvenți și nu numai!), care tocmai se întîlniseră în acel an pentru a sărbători împlinirea a 50 de ani de cînd îl absolviseră. Prilej cu care s-a născut ideea unui volum de amintiri scris de 15 colegi, îngrijit cu acribie de domnul Marius Bâzu, „Ploieștiul văzut din Liceul Caragiale”, care a apărut și a fost lansat în anul 2017. A fost o apariție reușită din toate punctele de vedere, nu în ultimul rînd al hainei grafice, meritul aparținîndu-i în exclusivitate dlui Cristian Mihăilescu, un binecunoscut plastician și reputat caricaturist, un artist cu state vechi în branșă, caragialist și coleg cu autorii. Dumnealui, de altfel, este acela care se va ocupa și de grafica volumelor următoare. Cum, de altfel, stau lucrurile și în cazul domnului Marius Bâzu, acela care și-a luat foarte în serios dificila misie (și foarte bine a făcut!) de editor-coordonator și al celorlalte două cărți. De care s-a achitat exemplar. 
Am participat la lansarea acestui prim volum (întîmplată la librăria „Cărturești” din complexul AFI Ploiești, prin sîrguința dlui Andi Enache), la invitația bunului meu prieten Dan Costineanu (unul dintre autori), un caragialist frenetic iar de lansarea celui de-al doilea op, „Oameni din Ploiești”, apărut în anul 2018 și scris tot de-o echipă de 15 colegi caragialiști, am avut bucuria și privilegiul să mă ocup personal, în luna martie a aceluiași an, la biblioteca „Nicolae Iorga”, în cadrul manifestărilor dedicate zilelelor instituției.
Dacă în cazul primului volum autorii s-au axat, în amintirile dumnealor, cu duioșie și nostalgie, preponderent de creionarea atmosferei orașului adolescenței și tinereților lor, în al doilea, urbea noastră dragă s-a retras discretă, rămînînd undeva, în background, pentru a face loc, în prim-plan, portretelor unor ploieșteni mai mult sau mai puțin celebri, dar care au ocupat un loc privilegiat în memoria afectivă a autorilor...

În acest acest al treilea volum, de fapt un fel de continuare a celui de-al doilea, autorii – de data aceasta rămași doar 12, zece caragialiști plus doi „lemeviști” (Lucian Vasile și subsemnatul), adică absolvenți ai liceului „Mihai Viteazul” (de ceva vreme devenit colegiu național) din Ploiești, primiți cu brațele deschise de echipa „adversă” – și-au ales subiecții tot din rîndul unor personalități de notoriatate ale ploieștiului (dar și Prahovei), pe care, așa cum amintește același Marius Bâzu în prefața care-l deschide, (...) i-au cunoscut și au considerat că biografiile acestora merită să rămînă scrise în memoria colectivă a orașului... Și, aș adăuga eu, nu numai în memoria colectivă ci, cu asupra de măsură, și în cea afectivă.
Dar nici în acest volum autorii n-au neglijat subiectul principal, adică Ploieștiul, cel de ieri și, deopotrivă, cel de acum, al cărui spirit este omniprezent. Și care ar putea fi descris - încercînd a da un posibil răspuns întrebării lui Graham Greene - și prin oamenii săi...
Bref, o rafinată bucoavnă, în trup și-n spirit, apărută, ca și precedentele, la aceeași editură („Smart Publishing” din București, 2019), care se citește pe nerăsuflate, la fel ca și suratele ei nu cu mult mai vîrstnice, drept pentru care, invitația de a participa la lansarea ei, de a vi-o procura și-a o citi, vine de la sine.
Manifestarea se va încheia, așa cum se obișnuiește, cu o sesiune de autografe, pe care autorii le vor acorda celor prezenți.

Vă așteptăm cu drag!

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...