Eu sunt Nijinski...
Eu
sunt un om simplu.
Eu am obiceiuri mizerabile, dar vreau să le îndrept.
Eu
vreau ca oamenii să îmi arate unde greșesc, căci vreau să-și facă griji pentru
mine.
Eu îmi voi face griji pentru alții, dar și pentru mine își vor face griji
toți.
Eu vreau o grijă din dragoste, nu din răutate.
Eu nu vreau favoruri.
Eu
nu sunt iertare.
Eu sunt iubire.
Eu vreau să vorbesc despre iubire.
Eu voi
vorbi despre iubire.
Eu vreau
să scriu, dar nu aici, căci eu simt moartea.
Eu vreau să plec la Paris, dar mă
tem vă nu voi reuși.
Eu vreau să scriu despre moarte.
Eu voi numi prima carte
Viața, iar pe aceasta Moartea. Voi da o idee despre viață și moarte. Sper să am
succes.
Eu știu că, dacă voi publica aceste cărți, atunci toți vor spune că
sunt un scriitor mizerabil. Eu nu vreau să fiu scriitor, eu vreau să fiu
gânditor.
Eu gândesc și scriu.
Eu nu sunt scrib, eu sunt gânditor.
Eu nu sunt
Schopenhauer.
Eu sunt Nijinski.
Eu vreau să vă spun vouă, oamenilor, că eu sunt
Dumnezeu.
Eu sunt acel Dumnezeu care va muri, când nu va mai fi iubit. Mie îmi
e milă de mine, căci îmi e milă de Dumnezeu. Dumnezeu pe mine mă iubește și îmi
dă viața în moarte.
Eu sunt moartea.
(„Jurnal necenzurat”, ed. Nemira, 2018)
2 comentarii:
Ce epocă fabuloasă și ce artist! Merci de semnalare, nu știam că a apărut jurnalul, îl caut dimineață! Merci encore!
N-ai de ce! Pentru puțin!
Trimiteți un comentariu