miercuri, 30 noiembrie 2016

Clin d’oeil













Ciorba de peşte


Haihui printre imagini

Un splendid film polonez
Tango (1983)*


* Mulţumiri domnului Liviu Antonesei pentru semnalare.

Haihui printre cuvinte



În oraşul acesta nu se-ntâmplă nimic
Stau toţi cu mâinile-n sâni şi cu inima 
beată;
Moartea îţi vine închisă-ntr-un plic
Iar ghitările-au corzi de sârmă 
ghimpată 

Au vocile-nchise-n cutii de conserve 
Şi tac blestemând cu migală de sclav
Cînd frigul le umple pustiul cu verbe-
În acest oraş a cînta e un jaf

Într-o noapte ciudată un om a visat 
Că-i ascunsă în rîu o comoară;
O viaţă întreagă de-atunci a-ncercat
Să sugrume rîul c-o sfoară 

Străzi bântuite de noapte
Zile cu faţă murdară de praf
Cântăreţi răstigniţi cu ghitările-n spate
În acest oraş a cânta e un jaf! 

Dar vin contrabandiştii de oglinzi
Cu chipurile sparte în cioburi amare;
Pe câinii ăştia negri nu-i mai prinzi- 
Şi-au vândut colţii pe-aripi de ghitare 

Şi au fugit în cele patru zări deodată 
Cei patru pelerini ai rockurilor sfinte
Cărându-şi după ei averea toată 
Închisă-n priviri ca noaptea-n
morminte 

În oraşul acesta cu flori de pomană 
Idioţii zâmbesc şi au faţă umană 
În oraşul acesta orice poţi să vinzi
Chiar şi palide umbre din umbre de- 
oglinzi .

Daniel-Silvian Petre*

Daniel-Silvian Petre (n. 30 noiembrie 1968, Timişoara) este scritor şi muzician, cunoscut îndeobşte ca vocalist al grupului rock Survolaj
p.s. La mulţi ani, Daniel-Silvian!




Haihui printre sunete

Stepan Project

Sf. Apostol Andrei cel Întîi chemat, Ocrotitorul României. La mulţi ani!

Sfântul Andrei, Sântandrei, Moș Andrei, Andrei-de-iarnă, Indrea;

Ziua Lupului, Gădinețul șchiop - Ieşirea din Filipii de Toamnă
Sf. Andrei
(colecţia Picu Pătruţ)
Se zice că Sfântul a fost copil părăsit de mamă, pus într-o albiuţă şi aruncat pe apă. O femeie l-a găsit şi l-a luat. Copilul a crescut şi făcea pe paznicul în livadă. Tatăl vitreg a venit într-o noapte să vadă şi el ce mai e pe acolo. Băiatul, fără să ştie, l-a împuşcat. S-a dus la preot să se mărturisească. Preotul i-a spus că păcatul este atât de mare încât nu poate fi curăţat decât prin foc. Andrei îl omoară pe preot. Caută altul şi sfârşitul este acelaşi. Se duce la un călugăr. Acesta îl păcăleşte să intre într-o fântână. Închide fântâna cu un lacăt şi pune deasupra un bolovan foarte mare. Cheia de la lacăt o aruncă într-o apă. După o sută de ani, nişte pescari aduc călugărului (care, culmea, mai trăieşte) câţiva peşti. Într-unul din peşti călugărul găseşte cheia. Trimite pe cineva să deschidă fântâna. Andrei este, şi el, încă viu. Îi pun în spinare o pereche de desagi plini cu bolovani şi îl trimit să pască oi până când oile cele albe vor deveni negre şi cele negre albe. Andrei pleacă, având bolovanii în spate şi oile în faţă. Întâlneşte un hoţ care îi spune că a omorât oamenii din trei sate şi merge să-i omoare şi pe cei din alt sat. Andrei ridică ciomagul şi îi dă hoţului una în cap. În clipa aceea oile îşi schimbă culorile. Dumnezeu îl iertase.
În noaptea de Sfântul Andrei, cohortele de duhuri necurate se dezlănţuie. Strigoii şi strigoaicele, călărind limbile de meliţă, se bat la hotare. Oamenii se apără cu usturoi tăvălit în funingine, mănâncă mujdei. Se pare că strigoiul vine la fereastră şi te întreabă: ai mâncat usturoi? Tu trebuie să mănânci, dar să nu-i răspunzi. Dacă îi răspunzi, amuţeşti.
Strigoii se fac din copii proveniţi din mariaje între rude, din copii nebotezaţi, lepădaţi, născuţi între tufe, din copii care, la naştere, au avut o bucată de placentă pe cap. Şi un adult poate să devină strigoi dacă îl muşcă un ţânţar în ziua de Sfântul Gheorghe, dacă jură strâmb sau are a face cu Diavolul. Noaptea de Sfântul Andrei este foarte bună de vrăji. În multe locuri se zice că Ursitoarele vin să vorbească cu fetele despre ursitul lor. Sfântul Andrei este pus în relaţie cu lupii; el e protectorul oamenilor atacaţi de lupi. De casele unde Sfântul Andrei are ţinere nu se apropie lupul. În această zi nu se dă nimic de împrumut. Copiii taie ramuri de măr, păr, prun şi le pun la înflorit să le aibă la Sfântul Vasile, când sorcovesc. De Sântandrei se ţine ultimul dintre Filipii de Toamnă.
Andrei, fiul lui Iona din Galileea şi fratele lui Petru, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. După ce acesta îl botează pe Iisus în Iordan, Andrei îl urmează peste tot pe Mântuitor, fiind martorul minunilor pe care le săvârşeşte. Propovăduieşte credinţa lui Hristos în Balcani şi în ţinuturile Mării Negre. Sfârşeşte răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de „crucea Sfântului Andrei“. Irina NICOLAU ( „Ghidul sărbătorilor românești”, Humanitas, 1998)
Slăvitul Apostol Andrei, cel întîi chemat, s-a născut în cetatea ce se numește Vitsaida. Dumnezeiescul Andrei, defăimînd toată turburarea lumească, și-a ales să petreacă întru feciorie și n-a voit să se însoare. Ci auzind că Ioan, Înainte Mergătorului Domnului, umblă prin laturile de pre lîngă Iordan și propăvăduiește pocăința, s-a dus la dînsul și i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa întru mai multe înțelegeri. Apostolul Andrei cu tot sufletul a urmat lui Hristos, și mai întîi decît ceilalți apostoli a fost chemat la învățătura lui Hristos, și pentru asta s-a numit <întîiul chemat.>
Iar după ce a pătimit pentru noi Domnul, s-a răstignit, a murit, s-a îngropat și a înviat din mormînt cu puterea Dumnezeirii Sale, a adunat iarăși la Sine pre ucenicii și prietenii săi, s-a arătat în muntelele Galileii și le-a zis: „Mergeți, învățați toate neamurile”. Și au căzut în soarta apostolului Andrei neamuri pînă în partea Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile, și amîndouă părțile cele de pre lîngă Marea Euxinului (Marea Neagră), toate cîte se află între Tracia și între Macedonia, pînă la rîul cel mare, Istrul, care acum se numește Dunăre; toate neamurile acestea erau țarină pusă înaintea lui, întru care voia să semene sămînța cuvîntului, lui Dumnezeu. 
(Viețile Sfinților, III)
„Ca un văl plin de duh blând fiind mişcat, fericite, 
ai uscat mările cele viclene ale mulţimii zeilor cu dumnezeieştile curgeri; 
şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât.” 
(din Canonul Sfântului Apostol Andrei)
Prietenilor purtători de nume sfînt, cele mai bune urări, de ziua lor. 
La mulţi ani!


luni, 28 noiembrie 2016

Lumea în care trăim (14)

Muzeul ouălelor Fabergé



Clin d’oeil













(foto: © B.-L. S.)

Clin d’oeil













(foto: © B.-L. S.)

Haihu printre cuvinte


Ritmul este temelia artei muzicale.
Arthur Honneger

Gîndul zilei

Viaţa e ceea ce ţi se întîmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte treburi.

John Lennon

„65”


Deunăzi, un foarte drag prieten de-o viață, a împlinit șaizeci și cinci de ani. 
O viață!, vor exclama unii. 
Vîrsta deplinei maturități, ar considera-o alții, folosind o sintagmă ușor tocită.
A doua tinerețe, ar mustăci ăi mai optimiști...
Prima bătrînețe, ar zîmbi, din colțul buzelor, unii puțin mai plictisiți de viață...
Sigur, îmbătrînim și, de multe ori, lucrul acesta, printre multe, multe altele la fel de puțin plăcute ni se se pare a fi și groaznic de plictisitor. 
Da, dar așa cum ar spune George Bernard Shaw, este singurul mod prin care putem avea o viață lungă!


La mulți ani, Mihai !

Mihai, Ștefan & Bogdan

Mihai, Constantin & Bogdan



Haihui printre sunete

Nick Cave 
&
The Bad Seeds

Push The Sky Away
(2013)



vineri, 25 noiembrie 2016

Zburătăcind...

Chik Corea & Keith Jarret 
în concertul nr. 10 (în mi bemol major), KV 365,
pentru două piane, de W.A. Mozart


Zburătăcind...

Chik Corea & Keith Jarret 
în concertul nr. 10 (în mi bemol major), KV 365,
pentru două piane, de W.A. Mozart


Haihui printre sunete

Chik Corea & Keith Jarret 
în concertul nr. 10 (în mi bemol major), KV 365,
pentru două piane, de W.A. Mozart


Gândul zilei

Îmi imaginez o lume – pentru că aceasta a existat dintotdeauna! – în care omul și fiara aleg să trăiască în pace și armonie, o lume transformată zi de zi prin magia iubirii, o lume eliberată de moarte. Nu este un vis. 
Henry Miller


joi, 24 noiembrie 2016

Haihui printre sunete

Liquid Tension Experiment 

Live In New York

John Petrucci (guitars)
Mike Portnoy (drums)
Tony Levin (bass, Chapman stick)
Jordan Rudess (keyboard)



Haihui printre cuvinte

Înainte erai doar sărac. Dar, imediat după ce ţi-ai cumparat primele dicţionare, ai mai aflat că eşti şi amărît, calic, mofluz, pirpiriu, sărăcan, nepricopsit, oarfăn, obielos, pămîntit, bedaș, measer, siromah, misăricos, nevoiaş, sărman, oropsit, păduchios, prăpădit, milog şi necăjit. Ba mai mult, că eşti cu traista-n băţ, că n-ai o para chioară, că ești coate-goale-mațe-fripte, că ai ajuns la covrigi (sau la pepeni), că ai rămas cu fundu’ (sau curu’) gol, că te uiți ca milogu-n traistă ori că ești în sapă de lemn... Deunăzi, te gîndeai ce bine era să fii fost măcar sărac cu duhul, că dacă ai fi fost, aşa cum îți spune în fiecare duminică la predică, bunul tău prieten, preotul, te-ai fi pricopsit sigur după ce-ai fi mierlit-o, că a ta și numai a ta ar fi fost Împărăţia Cerurilor!
(din volumul „Viața obișnuită a tînărului Toma. Manual de utilizare”, aflat în pregătire)

Happy thanksgiving day!


Lumea în care trăim (13)

O excepționlă publicație (ediție pentru colecționari) apărută în toamna anului
trecut în Statele Unite, despre fenomenul muzical numit Pink Floyd. Conține, în cele 100 de pagini ale sale, relatări și fotografii cvasi-inedite din laboratorul în care s-au plămădit cele 14 capodopere semnate Pink Floyd, de la „The Piper At The Gates Of Down”(5 august 1967) pînă la „The Endless River” (7 noiembrie 2014). Pentru cunoscători și, în egală măsură, pentru toți aceia care sunt îndrăgostiți necondiționat de universul lor sonor sau, așa cum ar spune prietenul meu Radu, de „Arta (și Culorile) Sunetelor” lor...




Gîndul zilei

Italia, iată un vis în care mi-ar plăcea să dorm. 
Marin Mincu 
(„Intermezzo”)

miercuri, 23 noiembrie 2016

Haihui printre cuvinte











Încă un secol de jurnalism şi toate cuvintele vor puți.

Fr. Nietzsche

Haihui printre imagini

Body and Soul
Sexpo-71, în Künstlerhaus (Viena) / © Imagno Votava


Black Chair, fotografie de Angel Vargas 
(sursa foto: Crates Of Vinyl)

Penate, fotografie de Danny Gutherie 

(sursa foto: Crates Of Vinyl)
Nude Body, fotografie de Howard Schatz
Viennese Nudes (1906) / © IMAGNO Austrian-Archives
Placard Sex=Work (2010)
 © Verein-LEFÖ Beratung Bildung und Begleitung für Migrantinnen

Lumea în care trăim (12)

Lecturi „cutremurătoare”. Citesc, nu știu pe unde, cîteva sfaturi utile, date, evident, de un specialist în branșă, despre cum să ne comportăm înainte de, în timpul unui și după un cutremur. Cică, în primul rînd, să ne păstrăm calmul! Bah! 
Ușor de spus, extrem de greu de făcut, atîta timp cît constat, zi de zi, că, la români cel puțin, lucrul care se pierde cel mai des este chiar calmul! Și cumpătul, fie vorba-ntre noi...


Haihui printre sunete

(1939–1979)
Richard Oschanitzky - pian 
Ştefan Berindei - saxofon alto & tenor 
Dan Mândrilă - saxofon tenor
 Wolfgang Güttler - bass
 Johnny Răducanu - bass 
Eugen Gondi - baterie

Gîndul zilei

Eu cred că femeile sînt nebune cînd pretind că sînt egale cu bărbații; 
ele sînt, de departe, superioare și întotdeauna au fost. 
Orice ai da unei femei, ea îl va îmbunătăți. 
Dacă îi dai spermă, ea îți va oferi un copil. 
Dacă îi dai o casă, ea îți va oferi un cămin. 
Dacă îi dai alimente, ea îți va oferi hrană. 
Dacă îi dai un zîmbet, ea îți va da inima ei. 
Ea înmulțește și sporește tot ce i se oferă. 
William Golding
(foto: Wet Silk, 1938 de Ruth Bernhard)

marți, 22 noiembrie 2016

Haihui printre cuvinte și sunete

Foaie verde sălcioară,
La Ploieşti pe-o mărgioară
Zace-un voinicel de-o boală.

Mi-l păzeşete-o fată mare
Cu trei lumînări de ceară,
Cu cioburi de tămîioară,
Mi-l păzeşte să nu moară.

(vechi cîntic lăutăresc)




Gîndul zilei

„Orice prost poate să spună adevărul, 
dar e nevoie de un om sensibil ca să iasă o minciună bună.”
Samuel Butler

O lansare cu ștaif...

Aseară, luni, 21 noiembrie 2016, la Ploiești, în sala „Nichita Stănescu” a Bibliotecii „Nicolae Iorga” (Biblioteca Judeteana Prahova), la lansarea volumului lui Mihai Vieru, „Ion Stratan”, apărut recent la Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2016.
Lume multă, lume bună, cu ștaif, cum se spune, atmosferă distinsă și destinsă, antren, dichis, cu un Miki aflat într-o formă de zile mari, revenit pe meleaguri natale după multă vreme, ca un adevărat fiu risipitor. Dar care fiu n-a venit cu mîna goală, el (re)aducîndu-ni-l pe Nino, sub forma unui elegant, opulent și extrem de serios op, pentru care, el și, în egală măsură, toți cei care au trudit cu osîrdie la zămislirea lui, merită, cu asupra de măsură, întreaga noastră gratitudine.

Regretăm absența (motivată!) prietenului nostru, poetul Ioan Vieru.

Cele mai bune gînduri, plecate din inimă, cum ar fi spus Nino, acelora care, aseară, ne-au fost alături!

Fascinația de Stratan rezidă și în ce măsură opera lui poate fi la fel de bine considerată un joc cu mărgele de sticlă. Asta se vede în construcție și deconstrucție și în reconstrucție. Poemele lui Stratan nu sunt neapărat «cyborgi», ca să folosim o extensie «sci-fi», sau ca în «StarTrek», «borgi», ci un organism viu alcătuit din toate nervurile gândirii, plasma textului, sângele ideii, mușchii și oasele înțelesului asigurate de țesătura afectului în toate formele lui de agregare umorală. Poezia lui Stratan are respirație. Are flux și reflux. Are sensibilități neașteptate. Ea este ca spațiul dintre astre și dintre sisteme solare, care are deopotrivă curenți reci și calzi, ceea ce face ca nouă să ni se pară că stelele pâlpâie sau străluminează. 

Mihai Vieru

Nino & Miki



Călin Dengel și Miki
Miki cu Florin Manole
Regizorul Cătălin Apostol și cineastul Florin Negoescu
Cu o foarte frumoasă admiratoare... Eh!
Fotografii de Florin Negoescu

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...