luni, 22 iulie 2013

Haihui printre cuvinte (14)


Venedikt Erofeev (IV)

Venedikt Erofeev – „Moscova-Petuşki”
(documentar, partea a IV-a)
Aşadar, cum să fiu acum? Să fiu cumplit sau să fiu seducător?
Ea însăşi, ea însăşi a făcut alegerea în locul meu. Lăsîndu-se pe spate şi mîngîindu-mă pe obraz  cu glezna. În asta era un fel de încurajare şi un fel de joc, un fel de scatoalcă uşoară. Era şi un fel de bezea. Şi apoi – albeaţa aceea din ochi, o albeaţă tulbure, ca de căţea, mai albă decît delirul şi al şaptelea cer! Şi pîntecele – precum cerul şi pămîntul. De cum l-am văzut, mai că n-am scîncit de emoţie, am început să fumeg şi să mă cutremuri din tot trupul. Şi toate s-au învălmăşit: şi trandafirii, şi crinii, şi, în cîrlionţii mărunţi, umedă şi tremurătoare – intrarea în Eden, şi amnezia, şi genele roşcate. O, sughiţurile acestor profunzimi! O. albeaţă neruşinată! O, desfrînată cu ochii precum norii. O, buric voluptuous!”
„(…) N-are decît să-mi fie neceredincioasă. Bătrîneţea şi fidelitatea sapă riduri pe mutră iar eu nu vreau, de pildă, să aibă mutra plină de riduri. N-are decît să-mi fie necredincioasă, fireşte, nu chiar n-are decît, însă, totuşi, n-are decît. În schimb, e ţesută cu totul din încîntare şi arome. Pe ea trebuie s-o inhalezi, nu s-o pipăi şi s-o plesneşti peste muie. O dată am încercat să  număr toate sinuozităţile ei tainice şi nu le-am putut număra – am ajuns pînă la douăzeci şi şapte şi moleşala m-a înnebunit atît de tare, încît am băut zubrówka şi am renunţat la numătoare.” 
„Moscova-Petuşki”

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...