joi, 4 iulie 2013

Mahalagii au fost, mahalagii sînt încă… (XVII)


Cercetat imediat cazul
şi cu respect raportez urgent.
(I.L. Caragiale, Telegrame)

Breaking News (10).
Mă uitam deunăzi la toată tevatura asta cu fraudarea eaxamenului de bacalaureat de la liceul „Bolintineanu” din Capitală. Mă uitam şi mă cruceam, necrezîndu-mi ochilor că am trăit s-o văd şi p-asta: Serviciul Român de Informaţii implicat în anchetarea unui caz de luare de şapagă pentru trecerea unui examen, la un pîrlit de liceu, fie el din capitala Românicăi. Oare poliţia noastră chiar nu mai e capabilă să rezolve cu propriile-i puteri un astfel de „caz” sau poate că nu ştiu eu, dar e posibil ca o asemenea situaţie să ţină, mai nou, de siguranţa naţională, deci să fi ieşit din fişa postului „organelor” abilitate să se ocupe de ea? Numai Dumnezeu mai poate şti, că eu, unul, chiar că nu mai pricep nimic!

Dar, mă întrebam eu, în timp ce urmăream pe canalele de ştiri toată această aiuritoare sarabandă, cam pe unde i-or luci ochii învăţoarei-senator din Caracal? Oare de ce nici un post de televiziune n-a invitat-o pe doamna blondă din Caracal, Cristiana Anghel, să-şi dea şi ea cu părearea, că doar provine din „sistem”, cum se spune mai nou, şi dacă nici dumneaei nu ştie cum devine cestiunea, atunci cine? Mamaie Paula Iacob? Vadim? Poate Becali, da’ uitai că dumnealui momentan e la borţoasa şi acolo are cu totul alte preocupaţiuni. Ori poate eternii Ciuvică şi Chireac, aceşti Heckle şi Jeckle ai talk-show-ului băştinaş, deveniţi doi vajnici „cronici” vestiţi ai micului ecran sau însăşi tuşica Monica Tatoiu, profă de mate, în fond, nu?, da’ mneaei a fost mult prea ocupată cu propria-i nuntă de argint zilele-astea şi n-a avut timp de flecuşteţe…   


Of, Doamne, mi-am dat seama că mi se făcuse, deodată, dor de tonul mămos-moralizator şi de cuvintele pline de înţelepciuni ale blondei mele caracalene, Cristiana Anghel dar pe dumneaei, ia-o de unde nu-i! Da, da, bag samă că a fost scoasă definitiv din cartea de imobil a invitaţilor-abonaţi ai canalelor de ştiri după ce s-a aflat că a fost plătită (cam „subţire”) cu 140 de milioane de lei un an de zile să vorbească la antenele voiculesciene. Dar mai ales după ce a mai făcut o boacănă, mai an, cînd şi-a „implementat” (îmi place de mor acest verb făcut celebru de dom’ profesor Petre Roman) fiica în ministerul educaţiei (cînd, e adevărat, încă nu devenise senator, da’ ce mai contează, nu se vede din avion!), în urma unui „concurs”. Da’ las’ că ştim noi cum e cu concursurile-astea pe la bugetari, vorba lui Toma Caragiu: concursu’ se ţine joi, iar postu’ e ocupat de luni! Aşa că, puteam să aştept eu mult şi bine, că doamna cu pricina n-a apărut deloc pe „sticlă”. Nici măcar pe aceea a „laboratorului” în ale cărei retorte fusese plăsmuită: Antena 3. O fi înţeles, măcar în ceasul al doisprezecelea, stimata noastră învăţătoare, în ce hal şi-a complicat existenţa şi în ce căcat (scuzaţi de vorbă proastă, ar spune maestrul Creangă!) a intrat? Dar, mai presus de orice, o fi înţeles, în sfîrşit, acum, intrată într-un total con de umbră şi părăsită de toţi, cît de scurtă i-a fost calea de la pedagogie la demagogie? Sînt cîteva întrebări la care voi încerca să răspund în epilogul de data viitoare. (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu  
(Text apărut şi la adreesa http://www.altphel.ro/2013/07/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-xvi-2/, precum şi în ediţia tipărită, nr. 404, an VIII, 5-11 iulie 2013, p. 8)

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...