„Cercetat imediat cazul
şi cu respect raportez urgent.”
(I.L.
Caragiale, Telegrame)
Braking News (epilog)
Şi ca tacîmul să fie complet, imediat după ce s-a trezit
senator, cîştigîndu-şi mandatul în colegiul I din Dolj (în decembrie 2012),
atît de lejer încît cu siguranţă că nici dumneaei nu i-a venit a crede (de
altfel, pe atunci circula şi-o vorbă, cum că şi-o mătură dacă ar fi fost pe
listele USL pentru parlament, ar fi cîştigat fără nicio problemă), Cristiana
Anghel a mai făcut o boacănă: ca orice bună gospodină, mutîndu-se în capitală,
trebuia să-şi găsească o locuinţă. Pe măsura noului dumisale statut. Pe care a
găsit-o. într-un cămin al unei facultăţi (într-o cameră de oaspeţi, să n-o
coste prea mult!), în care se instalase şi fiica dumisale, proaspăt angajată a
ministerului educaţiei. Asta a fost bomboana pe coliva „carierei politice” a caracalenei,
cu alte cuvinte, a începutului sfîrşitului ei. Care, de fapt, se încheiase
înainte să înceapă…
Atît le-a trebuit hienelor (care pînă mai deunăzi îi
ridicaseră ditirambice osanale) din televiziunile de ştiri şi presa scrisă
rămase fidele vechii puteri (cu vîrfuri de lance B1TV şi „Evenimentul Zilei”)
care, în cîrdăşite cu altele devenite între timp extrem de „acide” la adresa
noii puteri (cu RTV în pole position) au trecut la un furibund atac la baionetă
împotriva „coruptei” doamne. „Inchizitorii” Sorina Matei şi Robert Turcescu s-au
dat de ceasul morţii: descoperiseră, în sfîrşit, şpilul corupţiei româneşti şi
făceau spume la gură pe tema asta. Doamna senator s-a apărat cum a putut şi cum
s-a priceput. Oricum, imaginea dumisale de Jeanne d’Arc de Caracal plecată să mîntuiască
naţia era grav şi ireversibil deteriorată. Moralitatea dumneaei era terfelită total,
în ciuda unor declaraţii găunoase, pe care nu le mai credea nimeni şi care n-au
dres deloc busuiocul - „(...) am minţit şi nu ne ţinem de cuvânt ! (USL-ul, adică – n.m.) Suntem mai răi decât pedeliştii! Măcar ăia
nu au spus că vor face nişte lucruri. Noi am zis că le facem şi le uităm. Găsim
scuza iar cu criza. Dar dă-o, Doamne, iartă-mă, de criză! Când ai făcut
programul de guvernare nu ştiai că e criză?” – ba au avut darul să-l irite pe
însuşi starostele Ponta, care a şi dat imediat cu muci în fasole, chiar dacă ulterior
şi-a cerut scuze: „Strict în cazul doamnei, m-am gândit la un singur lucru:
că pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”. Iar marele jurnalist al neamului, cu laurii pe frunte
şi sceptrul în mînă, Cristian Tudor Popescu, cel care nu mai vorbeşte-n fraze,
ci-n sentinţe, s-a întrecut pe sine în mîrlănie şi cu acest prilej: „În sensul ăsta, mă
gândesc că n-ar fi rău să-şi deschidă, pe lângă cabinetul senatorial, şi unul
de cure de slăbire pentru doamne.” Da, dar
ar fi mult mai util un cabinet pentru domni cu minţile răznite ca ale dvs,
musiu CTP!
Eu cred că doamna
Anghel ar putea să iasă cu faţa cît de cît curată din haznaua în care s-a
prăbuşit, într-un singur mod, aşa cum singură a şi sugerat: „Dacă ar fi să-mi încalc principiile mele și
să devin din om neom plec din Senat. Dar nu înainte de a lupta pentru
convingerile mele. Doar dacă nu se poate face nimic sub nicio formă și nu am
nicio șansă, îmi dau demisia”. Cred că puteţi demisiona liniştită, stimată
doamnă, că principiile vi le-aţi încălcat oricum, drept pentru care nu mai
aveţi, practic, nicio şansă să mai faceţi ceva conform propriilor convigeri. Aţi
pierdut lupta. Se vede cu ochiul liber asta iar retragerea dvs (fără torţe) sub
scut pe meleagurile natale, încă-i posibilă şi ne-ar da un semn şi nouă, că în
ceea ce vă priveşte, nu-i chiar totul pierdut!
© Bogdan-Lucian
Stoicescu
(Text apărut şi la adresa http://www.altphel.ro/2013/07/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-xviii/,
precum şi în ediţia tipărită, an VIII, nr. 405, 12 iulie – 22 august 2013, p.
14)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu