Papagalul lui Flaubert
 |
| Desen de © Levine F. |
„(…) personajele sunt un băiat cu pasiunea cititului, o mamă și o prietenă a mamei, pe nume Mme Picard. Mai târziu, băiatul avea să-și scrie memoriile. Citez din nou: «Mme Picard era de părere că un copil are voie să citească orice.» Nici o carte nu poate fi periculoasă dacă e bine scrisă. Băiețelul, cunoscând opinia frecvent exprimată a prietenei mamei sale, profită de prezența ei și cere permisiunea să citească un roman care a stârnit un adevărat scandal. «Dar dacă micuțul meu citește astfel de cărți la vârsta asta», protestează mama, «ce va citi cînd crește mare?». «Atunci le voi trăi», îi răspunde copilul. A fost una dintre cele mai inteligente replici din copilăria sa: înregistrată în analele familiei, i-a câștigat – sau așa presupunem – dreptul să citească respectiva carte.
Băiețelul era Jean-Paul Sartre.
Iar romanul, Doamna Bovary.”
Julian Barnes
(„Papagalul lui Flaubert”, Nemira, 2006, pp.141-142)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu