Memento

Amita Bhose

(9.II.1933, Calcutta, India – 24.X.1992, București)

Pentru mine, Eminescu a fost şi este un «kavi» (poet-înţelept) indian, un gînditor care priveşte viaţa prin prisma filosofiei. (…) Momentul Eminescu simbolizează întreaga spiritualitate românească. Creaţia eminesciană oglindeşte pe deplin cultura românească... Totuşi, Eminescu ar fi putut să fie şi un poet al Indiei…

Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc «vina». De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici. Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică – acea teamă care aproape că ne-a paralizat minţile – alături de el. Nu m-am gîndit să plec de aici, nici să trîmbiţez la posturile străine de radio. Scriam cu mîna în mănuşă, umblam după lumînări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi. N-am învăţat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenţii mă luau de mînă, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – şi mă aduceau acasă. Uitîndu-mă la acele fiinţe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Cînd le ascultam lecţiile, vedeam cum le-au îngheţat buzele, în «temperatura camerei.

Totuşi, lumina privirii lor mi-a dat puterea să resist.

Amita Bhose

(1992)

În 1971, Amita Bhose, cercetătoare, scriitoare, traducătoare, profesoară la Universitatea din București (1971–1991, unde a susținut cursuri practice de limba bengali și limba sanscrită, a conceput manuale de învățare a limbilor respective – în limba română – și a susținut prelegeri despre cultura și civilizația Indiei), se stabilea în România, pentru a-și dedica viața și activitatea operei, în general și poeziei, în special (pentru care nutrea o uriașă dragoste), lui Mihai Eminescu, de altfel, ea fiind și primul traducător al poetului în spațiul asiatic.

Zoe Dumitrescu-Buşulenga (în stînga) și Amita Bhose

În 1975, sub conducerea profesoarei sale Zoe Dumitrescu-Buşulenga (care avea să afirme despre ea că a slujit cultura română, cu inteligența și condeiul ei, mai mult decît, poate, mulți români.), va susţine teza de doctorat intitulată «Influenţa indiană asupra gîndirii lui Eminescu». Cercetarea îşi avea sorgintea, așa cum va mărturisi ceva mai tîrziu într-un interviu, în nevoia lăuntrică, tot mai stringentă, de a mă lămuri pe mine însămi, deplin, de misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea şi profunzimea liricii indiene. Care sunt influenţele şi confluenţele indiene în opera marelui poet român, cît de mult aprofundase el cultura poporului meu? – iată întrebările cărora doream cu ardoare să le răspund.

Teza de doctorat a fost publicată în 1978 într-un volum purtînd titlul Eminescu şi India (ed. Junimea, Iași, 1978), fiind cea mai amplă şi mai sistematică tratare a problemei relaţiilor dintre gîndirea indiană şi opera lui Mihail Eminescu (Sergiu Al-George), autoarea cîştigîndu-și pe bună dreptate, reputația de a fi unul dintre cei mai avizaţi cercetători ai istoriei pătrunderii culturii indiene în spaţiul cultural european. (George Munteanu). Cu o prefaţă şi o postfaţă aparținînd profesoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, lucrarea „Eminescu şi India” se înscrie în rîndul cercetărilor de referinţă dedicate marelui poet român. În demersul său, autoarea a mers pe drumuri nebătătorite, concluzionînd: Mihai Eminescu e singurul poet european care a făcut India nemuritoare în ţara sa.

Amita Bhose a redactat o serie lucrări de sinteză și a tradus în română din bengali și sanscrită, unele din aceste traduceri fiind publicate în paginile unor reputate reviste culturale ale vremii, precum: „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Convorbiri literare” etc. sau în volume („Proverbe şi cugetări bengaleze” 1975, ed. Albatros, „Povestea prinţului Sobur”, culegere de basme indiene, 1975, ed. Ion Creangă). A fost autoarea mai multor manuale de limba bengali și sanscrită, precum și al unui dicționar bengali-român conținînd peste 15.000 de cuvinte.

De asemenea, a tălmăcit în limba română mai multe scrieri din creația marelui literat și filozof bengalez Rabindranath Tagore, laureat, în 1913, al Premiului Nobel pentru Literatură („Soarele din prima zi” – poeme, „Amintiri”, „Scrisori rupte”, antologie de scrisori ale lui Tagore, ed. Univers 1978, prima traducere în română a lucrării realizată direct din bengali etc.)

De-a lungul vieţii, Amita Bhose a publicat, în presa străină şi românească, peste 56 de traduceri din literatura română în bengali (printre cei traduși numărîndu-se Caragiale, Sadoveanu, Mihail Sebastian, Eminescu) şi din bengali în română, peste 90 de articole şi studii. A susţinut peste 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.