Prima întîlnire, moderată de scriitorul și publicistul ploieștean Dan Gulea (el însuși dascăl al instituției liceale în discuție), s-a desfășurat în sediul Colegiului Național Mihai Viteazul din localitate, în prezența unui grup de elevi și profesori iar cea de-a doua, la Palatul Culturii.
Toate bune și frumoase pînă în momentul în care se face afirmația că Nichita Stănescu a fost elevul acestui liceu (...unitatea de învățământ unde a fost elev Nichita Stănescu). Eroare! Poetul a fost, timp de 8 ani (între 1944–1952), elevul liceului „I. L. Caragiale” (actualul Colegiu Național cu același nume) din Ploiești.
În cadrul celei de-a doua întîlniri, moderate de același profesor ploieștean, s-a lansat un număr special al periodicului «Revista Nouă» despre care, în articolul cu pricina se spune că a fost înființat în 1966. O altă eroare! Revista amintită mai sus a fost fondată la 15 decembrie 1887 de savantul B. P. Hasdeu, ea apărînd la București, sub directoratul aceluiași, avînd printre redactori, printre alții, pe Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu Delavrancea. Că în 1966, un grup de scriitori, istorici și critici literari (printre cei mai valoroși ai vremii) au hotărît să scoată o serie nouă a revistei, e foarte adevărat. Dar nu în acest an a fost „înființată” revista.
După 1989, «Revista Nouă» a apărut în cîteva serii succesive, editată de un grup entuziast de scriitori câmpineni, avîndu-i în pole position pe poetul și publicistul Florin Dochia și pe criticul literar Constantin Trandafir, sub egida Fundației «Hasdeu» și a Cercului Literar «Geo Bogza» al Casei de Cultură a municipiului Câmpina.
Publicația, din informațiile pe care le dețin, avea să apară pînă în anul 2024, preț de 128 de numere. Printre colaboratorii mai mult sau mai puțin statornici pot fi amintiți, printre mulți alții, Christian Crăciun, Codruț Darie Constantinescu, Serghie Bucur, Mircea Teculescu, Iulian Moreanu dar și regretații Jenica Tabacu, Ștefan Al. Sașa și Gherasim Rusu Togan. De-a lungul timpului, deci mai bine de 21 de ani de la apariția noilor serii, m-am bucurat de privilegiul de-a mă prenumăra printre cei care au scris în paginile prestigioasei reviste câmpinene.
Bref, îmi exprim mîhnirea și pe această cale, constatînd că în paginile importantei reviste «România literară», poate cea mai titrată revistă literară (și nu numai!) românească a momentului, care apare sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din România, se ivesc și astfel de articole cu mari carențe de documentare, care au darul de a dezinforma cititorii prin furnizarea de informații eronate.
Să sperăm că acest articol este doar un accident vremelnic și nu o meteahnă devenită deprindere a valoroasei noastre reviste de cultură. Pentru că ar fi păcat ca o asemenea tipăritură de ținută să se lase atrasă în siajul publicațiilor propagatoare de informații false…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu