Jack DeJohnette
(1942–2025)
 |
| Foto: www.everythingjazz.com |
Odată cu recenta dispariție pămînteană a muzicianului Jack DeJohnette (petrecută, helas!, pe 26 octombrie anul acesta), la venerabila vîrstă de 83 de ani, jazz-ul a pierdut una dintre emblematicele sale figuri din ultima jumătate de secol și, deopotrivă, pe unul dintre cei mai titrați bateriști din istoria acestui gen și nu numai.
Așa cum s-a spus deseori, și pe bună dreptate, «sfânta trinitate» a percuționiștilor jazzului modern este reprezentată de Elvin Jones, Tony Williams și Jack DeJohnette. Influențat inițial de cei doi, ulterior el și-a impus rapid un stil complet original, lesne recognoscibil de la prima măsură interpretată, faimoasa sa abordare ritmico-melodică (sau „orchestrală”, cum a fost denumită deseori) avîndu-și rădăcinile, fără doar și poate, în originalitatea modului în care cînta și la pian.
A evoluat, de-a lungul timpului, alături de mari nume ale jazzului, precum Miles Davis, Herbie Hancock, Jackie McLean, Kenny Wheeler, Miroslav Vitous, Jan Garbarek, Pat Metheny, personalități care, practic, nu mai au nevoie de nici o prezentare. Și lista ar putea continua. Însă adevărata măsură a excepționalului său talent și-o va manifesta în trioul «Standards», alături de pianistul Keith Jarrett și basistul Gary Peacock, cu care, începînd din anii ‘80 ai secolului trecut, avea să se plaseze în avangarda mișcării neo-tradiționaliste a jazzului contemporan. A colaborat cu cele mai prestigioase case de discuri din lume, numele său apărînd pe un număr greu cuantificabil de albume.
Keith Jarrett Trio
Live in San Sebastian
(1985)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu